DECIZIE nr. 1.186 din 17 septembrie 2009

privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorTudorel Toader – judecătorSimona Ricu – procurorClaudia Miu – prim-magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Petrom" – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.921/111/2008 al Tribunalului Bihor Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 2.515D/2009, nr. 2.516D/2009, nr. 2.517D/2009, nr. 2.518D/2009, nr. 2.519D/2009, nr. 2.520D/2009, nr. 2.521D/2009, nr. 2.522D/2009, nr. 2.523D/2009, nr. 2.524D/2009, nr. 2.525D/2009D, nr. 2.528D/2009, nr. 2.529D/2009, nr. 2.530D/2009, nr. 2.531D/2009, nr. 2.532D/2009, nr. 2.533D/2009, nr. 2.534D/2009, nr. 2.535D/2009, nr. 2.536D/2009, nr. 2.537D/2009, nr. 2.538D/2009 şi nr. 2.539D/2009.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 2.515D/2009-2.525D/2009 şi nr. 2.528D/20092.539D/2009 la Dosarul nr. 2.514D/2009, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerinţele conexării prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.Curtea, având în vedere obiectul dosarelor menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.515D/2009-2.525D/2009 şi nr. 2.528D/2009-2.539D/2009 la Dosarul nr. 2.514D/2009, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 3 aprilie 2009 şi din 8 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr. 2.921/111/2008, nr. 1.118/111/2008, nr. 6.421/111/2008, nr. 5.731/111/2008, nr. 5.341/111/2008, nr. 5.362/111/2008, nr. 4.723/111/2008, nr. 4.976/111/2008, nr. 6.461/111/2008, nr. 6.025/111/2008, nr. 1.843/111/2008, nr. 6.132/111/2008, nr. 5.010/107/2008, nr. 5.264/107/2008, nr. 5.232/107/2008, nr. 5.239/107/2008, nr. 5.228/107/2008, nr. 5.275/107/2008, nr. 5.272/107/2008, nr. 7.840/107/2008, nr. 7.736/107/2008, nr. 7.835/107/2008, nr. 7.868/107/2008 şi nr. 5.271/107/2008, Tribunalul Bihor – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Petrom" – S.A. în cauze având ca obiect drepturi băneşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii a fost interpretat de către instanţele de judecată ca realizând o abrogare implicită a prevederilor art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă. Or, după intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, nu mai există temei legal pentru a opera abrogarea implicită, pentru că dispoziţiile art. 62 şi 63 din Legea nr. 24/2000 reglementează în mod imperativ abrogarea expresă directă, cu enumerarea datelor de identificare a tuturor actelor normative vizate. Prin urmare, prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii trebuie interpretate prin prisma regulilor de tehnică legislativă reglementate de art. 1 alin. (2) şi art. 15 din Legea nr. 24/2000. În opinia autoarei excepţiei, orice altă interpretare este contrară jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia legiuitorul are obligaţia elaborării unor dispoziţii legale eficiente din punctul de vedere al aplicabilităţii acestora, în sensul că ele trebuie să fie coerente, să evite paralelismul legislativ şi să aibă vocaţia de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale. Se susţine că prin pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti diferite asupra aceleiaşi probleme de drept este încălcat art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Mai mult, în temeiul art. 1 alin. (5) din Constituţie, Parlamentul este obligat să respecte Constituţia şi celelalte legi, respectiv el poate să modifice prevederile legale în vigoare prin abrogarea expresă, iar nu implicită, fiindcă procedând în acest mod ar contraveni principiului coerenţei legislative.Tribunalul Bihor – Secţia civilă arată că excepţia este neîntemeiată, deoarece critica vizează aspecte ce ţin de aplicarea legii în timp.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii care au următorul cuprins: „(2) Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: […] – orice alte dispoziţii contrare.”Autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat este contrar următoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (4) şi (5) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 73 alin. (3) lit. p), prin care se stabileşte că regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială se reglementează prin lege organică, şi art. 79 alin. (1) referitor la atribuţiile Consiliului Legislativ.Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea Constituţională constată că aceasta este nefondată, urmând să fie respinsă ca atare. Curtea reţine că întreaga motivare a excepţiei se referă la modul de interpretare şi de aplicare în timp a două legi organice, şi anume Codul muncii şi Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă. Se arată în acest sens că există o practică neunitară la nivelul instanţelor de judecată în privinţa constatării abrogării implicite a prevederilor art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, având drept consecinţă pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti diferite asupra aceleiaşi probleme de drept. De asemenea, se susţine că nu au fost respectate normele de tehnică legislativă cu prilejul adoptării Codului muncii.Curtea constată că toate aspectele invocate ţin de modul de aplicare a legii şi de stabilirea unei interpretări unitare a actelor normative, acestea nefiind de competenţa instanţei de contencios constituţional, aşa cum este reglementată de Legea fundamentală şi de Legea nr. 47/1992, ci a instanţelor de judecată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie, potrivit cărora „(1) Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. […](3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale". … De asemenea, Curtea mai reţine că atribuţiile Curţii Constituţionale privind examinarea constituţionalităţii unor texte de lege nu se pot extinde şi asupra aspectelor ce ţin de respectarea normelor de tehnică legislativă, atât timp cât aceste norme nu au relevanţă în plan constituţional.În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.005 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 18 august 2009.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, ridicată de Societatea Comercială „Petrom” – S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 2.921/111/2008, nr. 1.118/111/2008, nr. 6.421/111/2008, nr. 5.731/111/2008, nr. 5.341/111/2008, nr. 5.362/111/2008, nr. 4.723/111/2008, nr. 4.976/111/2008, nr. 6.461/111/2008, nr. 6.025/111/2008, nr. 1.843/111/2008, nr. 6.132/111/2008, nr. 5.010/107/2008, nr. 5.264/107/2008, nr. 5.232/107/2008, nr. 5.239/107/2008, nr. 5.228/107/2008, nr. 5.275/107/2008, nr. 5.272/107/2008, nr. 7.840/107/2008, nr. 7.736/107/2008, nr. 7.835/107/2008, nr. 7.868/107/2008 şi nr. 5.271/107/2008 ale Tribunalului Bihor – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 septembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAPrim-magistrat-asistent,Claudia Miu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește