DECIZIE nr. 1.186 din 13 decembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi (5) şi ale art. 28 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi (5) şi ale art. 28 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Asociaţia „Camera Naţională a Taximetriştilor din România” în Dosarul nr. 1.062/91/2007 (număr în format vechi 455/C+C/2007) al Tribunalului Vrancea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Local al Municipiului Focşani, domnul Eduard Marian Coharnă, consilier juridic cu delegaţie la dosar. Se constată lipsa autorului excepţiei şi a celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că, în opinia sa, toate textele de lege criticate au fost edictate cu respectarea prevederilor Constituţiei.Reprezentatul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, nefiind încălcate niciuna dintre dispoziţiile Legii fundamentale invocate în cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 31 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.062/91/2007 (număr în format vechi 455/C+C/2007), Tribunalul Vrancea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (5) şi ale art. 28 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Asociaţia „Camera Naţională a Taximetriştilor din România” într-o cauză de contencios administrativ, având ca obiect anularea unei hotărâri emise de Consiliul Local al Municipiului Focşani.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite, iar prevederile art. 7 alin. (5) din aceeaşi lege încalcă principiul egalităţii în drepturi prevăzute de art. 16 din Constituţie, întrucât instituie o serie de excepţii de la obligativitatea procedurii prealabile. În ceea ce priveşte art. 28 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform căruia dispoziţiile legii se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, textul nu reprezintă o normă juridică clară şi lasă la latitudinea judecătorului cazurile în care să aplice sau nu o normă din procedura civilă, încălcându-se prevederile art. 21 şi 61 din Constituţie.Tribunalul Vrancea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile criticate au fost supuse în mai multe rânduri controlului de constituţionalitate, soluţia constantă fiind aceea de respingere.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (5) şi ale art. 28 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în raport cu prevederile art. 16, 21, ale art. 61 alin. (1) şi ale art. 124 din Constituţie, este neîntemeiată. În acest sens, face referire şi la deciziile Curţii Constituţionale nr. 188/2004 şi nr. 272/2004.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (5) şi ale art. 28 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale. În sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate a textelor menţionate s-a pronunţat Curtea Constituţională prin deciziile nr. 18/2005, nr. 53/2006, nr. 673/2006 şi nr. 382/2007.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (5) şi ale art. 28 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a fost modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate, în noua redactare, au menţinut soluţiile legislative anterioare, având în prezent următorul cuprins:– Art. 7 alin. (1) şi (5) – "(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. […](5) În cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă."; … – Art. 28 alin. (1) – "(1) Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte. Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabileşte de instanţă, cu prilejul soluţionării cauzei."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii constituţionale: art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 care garantează accesul liber la justiţie, art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului şi art. 124 care enumeră principiile înfăptuirii justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin prisma unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală ca şi în prezenta cauză. Prin mai multe decizii, dintre care poate fi amintită Decizia nr. 700 din 20 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 31 ianuarie 2006, Curtea a reţinut că textul constituţional care se referă la caracterul facultativ al jurisdicţiilor speciale administrative nu este aplicabil prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie obligaţia persoanei vătămate de a se adresa, mai înainte de sesizarea instanţei de judecată cu anularea actului considerat ilegal, organului administrativ emitent, pe calea recursului graţios, sau organului ierarhic superior, pe calea recursului ierarhic. De asemenea, Curtea a mai statuat că nicio dispoziţie constituţională nu interzice ca, prin lege, să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicţional, aşa cum este cea a recursului administrativ graţios ori a celui ierarhic.Prin Decizia nr. 670 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 27 ianuarie 2006, Curtea a statuat că instituirea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicţional, nu este contrară principiului liberului acces la justiţie cât timp decizia organului administrativ poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice. În conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, legiuitorul poate edicta norme de procedură, atâta vreme cât prin acestea nu sunt nesocotite texte sau principii constituţionale. Or, nu se poate susţine că prin textul de lege criticat se instituie un regim discriminatoriu între persoanele vătămate printr-un act administrativ unilateral şi cele vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, în ceea ce priveşte parcurgerea sau nu a procedurii administrative prealabile. Prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Plenul Curţii Constituţionale a statuat că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.În fine, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ar îngrădi accesul liber la justiţie, întrucât nu stabilesc cu precizie condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile lor procesuale. Sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa că „individul trebuie să fie în măsură să prevadă consecinţele ce pot decurge dintr-un act determinat”, însă „asemenea consecinţe nu au nevoie să fie previzibile cu o certitudine absolută. O atare certitudine (absolută), oricât de dorită ar fi, este imposibil de realizat şi, mai mult, poate da naştere la o rigiditate excesivă a reglementării” (cauza Rekvenyi împotriva Ungariei, 1999).Curtea Constituţională observă că norma criticată oferă sistemului contenciosului administrativ reglementat de Legea nr. 554/2004 acea flexibilitate necesară soluţionării în condiţiile legii şi sub toate aspectele a tuturor situaţiilor ce intră sub incidenţa sa. Prin aplicarea acestui text de lege nu se poate susţine că este nesocotit rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării. Codul de procedură civilă reprezintă legea generală care complineşte posibilele carenţe de reglementare nu doar în materia contenciosului administrativ, ci în multe alte domenii reglementate de legi speciale. Posibilitatea judecătorului de a aprecia în ce măsură este necesară aplicarea anumitor prevederi procesual civile în cadrul unui litigiu de contencios administrativ nu îi conferă acestuia atribuţii specifice puterii legiuitoare, ci reprezintă o materializare a principiilor consacrate de art. 124 alin. (1) şi (3) din Constituţie, potrivit cărora justiţia se înfăptuieşte în numele legii, iar judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi (5) şi ale art. 28 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Asociaţia „Camera Naţională a Taximetriştilor din România” în Dosarul nr. 1.062/91/2007 (număr în format vechi 455/C+C/2007) al Tribunalului Vrancea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 decembrie 2007.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește