DECIZIE nr. 1.184 din 30 septembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Constar” – S.A. din Arad în Dosarul nr. 3.597/108/2007 al Judecătoriei Arad – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 19 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.597/108/2007, Judecătoria Arad – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Constar” – S.A. din Arad cu prilejul soluţionării unei acţiuni civile având ca obiect acordarea despăgubirilor datorate pentru pagubele suferite în urma unui accident de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate instituie o prezumţie de vinovăţie în sarcina angajatorului, prin aceea că angajează răspunderea acestuia chiar şi pentru acele acţiuni sau împrejurări pe care nu le poate controla şi care sunt cauzate exclusiv de către salariat, din culpa acestuia. În atari condiţii, se creează o discriminare evidentă între cele două părţi ale raportului juridic de muncă.Judecătoria Arad consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că textele de lege criticate nu creează o discriminare între cele două părţi ale contractului de muncă, câtă vreme acestea fac parte din categorii distincte, având fiecare drepturi şi obligaţii specifice. Astfel, arată că nu este absolut necesar ca obligaţia instituită în sarcina angajatorului să fie însoţită în mod obligatoriu de obligaţia identică a angajatului.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006, dispoziţii potrivit cărora: „(1) Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă. […](3) Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu aduc atingere principiului responsabilităţii angajatorului." … Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul de lege criticat încalcă următoarele texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 45 privind libertatea economică şi art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la înfăptuirea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aspectele învederate de autorul excepţiei au mai fost analizate, deşi într-un alt context. Astfel, analizând prevederile art. 13 şi 20 din Legea nr. 319/2006, care reglementează obligaţiile ce revin angajatorului în vederea asigurării protecţiei securităţii şi sănătăţii în muncă, Curtea, prin Decizia nr. 1.042 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 8 ianuarie 2008, arăta că „prin adoptarea Legii nr. 319/2006, legiuitorul a intenţionat să pună de acord legislaţia naţională în materia securităţii şi sănătăţii în muncă cu legislaţia europeană din acelaşi domeniu, respectiv cu prevederile Directivei 89/391/CEE privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 183 din 29 iunie 1989. Unul dintre obiectivele acestei legi a fost şi acela de a îndepărta răspunderea salariaţilor în cazul nerespectării măsurilor de protecţie a muncii, în contradicţie cu prevederile directivei ce prevăd că unic răspunzător pentru aplicarea măsurilor în cadrul întreprinderii sau instituţiei este angajatorul”. Prezumţia potrivit căreia angajatorul şi salariatul s-ar afla pe poziţii de egalitate a fost considerată de Curte ca făcând abstracţie de faptul că cele două părţi ale contractului de muncă „fac parte din două categorii distincte, având fiecare drepturi şi obligaţii specifice. Astfel, nu se poate susţine că obligaţiile ce îi incumbă angajatorului trebuie să fie însoţite în mod necesar de obligaţia identică a angajatului.Dispoziţiile constituţionale privind egalitatea în drepturi au în vedere aplicarea unui tratament identic la situaţii identice, or, având în vedere cele reţinute mai sus, Curtea reţine că, în speţă, tratamentul juridic diferenţiat este pe deplin justificat de situaţia specifică a categoriilor de persoane cărora li se adresează norma legală".De asemenea, nici criticile raportate la prevederile art. 45 din Constituţie nu au fost considerate ca întemeiate, arătându-se că "exercitarea unei activităţi economice nu poate face abstracţie de obligaţiile pe care legea le instituie în temeiul dispoziţiilor constituţionale. Astfel, înseşi dispoziţiile art. 45 din Constituţie prevăd că garantarea accesului liber al persoanei la o activitate economică, a liberei iniţiative şi a exercitării acestora are loc doar în măsura în care acestea se manifestă în condiţiile legii".Curtea constată că cele statuate prin decizia amintită răspund criticilor formulate în prezenta cauză, astfel că soluţia de respingere a criticilor de neconstituţionalitate ca neîntemeiată îşi păstrează valabilitatea.Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 124 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 319/2006 nu împiedică instanţa de judecată de a soluţiona cauzele referitoare la obligaţiile ce revin angajatorului referitor la asigurarea protecţiei şi sănătăţii în muncă potrivit legii, aşa cum cere textul constituţional amintit.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Constar” – S.A. din Arad în Dosarul nr. 3.597/108/2007 al Judecătoriei Arad – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 septembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește