DECIZIE nr. 1.183 din 13 decembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 286/2006 pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi ale Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 286/2006 pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi ale Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Alexandru Ciobanu în Dosarul nr. 13.760/54/2006 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent învederează Curţii că la dosarul cauzei autorul excepţiei a transmis note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând în acest sens că ambele legi criticate au fost adoptate potrivit exigenţelor constituţionale privind legile organice.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 26 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 13.760/54/2006, Curtea de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 286/2006 pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi ale Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Alexandru Ciobanu într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect anularea unei hotărâri a Consiliului Local Sâmbureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că Legea nr. 286/2006 şi Legea nr. 393/2004 sunt legi ordinare întrucât nu se regăsesc printre categoriile de legi organice limitativ prevăzute la art. 73 alin. (3) din Constituţie şi nici nu au fost adoptate potrivit procedurii stabilite la art. 76 alin. (1) din Legea fundamentală. Pentru aceste motive, se susţine că acestea nu pot modifica sau completa o lege organică, respectiv Legea nr. 215/2001, deoarece un act normativ poate fi modificat numai printr-un alt act normativ cu forţă juridică egală. Se mai susţine că dispoziţiile art. 69 din Legea nr. 393/2004 este neconstituţional întrucât instituie un sistem sancţionator derogator de la cel prevăzut de art. 78 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 şi contravine normelor constituţionale care reglementează principiul autonomiei locale pe care se întemeiază administraţia publică locală.În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia invocă următoarele dispoziţii din Legea fundamentală: art. 73 alin. (3) care enumeră domeniile în care Parlamentul adoptă legi organice, art. 76 alin. (1) şi (2) care stabilesc modalitatea de adoptare a legilor organice, respectiv a celor ordinare, şi art. 120 alin. (1) care precizează principiile pe care se întemeiază administraţia publică din unităţile administrativteritoriale.Curtea de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Apreciază că ambele legi criticate "pot fi calificate drept legi organice, atât sub aspectul conţinutului, pentru că vizează domeniul rezervat prin art. 73 alin. (3) lit. o), cât şi sub aspect procedural". Mai arată că, din analiza sistematică a dispoziţiilor art. 69 din Legea nr. 393/2004, referitoare la procedura răspunderii disciplinare în exercitarea mandatului de viceprimar, de preşedinte sau de vicepreşedinte al consiliului judeţean, nu rezultă că prin adoptarea acestui text de lege s-ar încălca vreo normă constituţională sau principiul autonomiei locale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, întrucât legile criticate de autorul acesteia au caracter de lege organică, ambele fiind adoptate de Parlament cu respectarea prevederilor art. 75 şi art. 76 alin. (1) din Constituţie. Arată că despre acest aspect s-a făcut menţiune în Monitoarele Oficiale în care legile respective au fost publicate. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 69 din Legea nr. 393/2004, observă că acestea se rezumă la stabilirea unor sancţiuni, fără ca prin aceasta să se aducă atingere autonomiei locale.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legilor criticate sunt constituţionale, ambele fiind adoptate cu procedura prevăzută de Legea fundamentală pentru legile organice. În plus, consideră că dispoziţiile Legii nr. 393/2004 sunt în deplină concordanţă şi cu principiile de bază cuprinse în art. 120 alin. (1) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 286/2006 pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 18 iulie 2006, şi cele ale Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, legile criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 73 alin. (3) care enumeră domeniile în care Parlamentul adoptă legi organice, art. 76 alin. (1) şi (2) care stabilesc modalitatea de adoptare a legilor organice, respectiv a celor ordinare, şi art. 120 alin. (1) care precizează principiile pe care se întemeiază administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:I. În ceea ce priveşte Legea nr. 393/2004, sunt aplicabile prevederile art. 155 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Proiectele de legi şi propunerile legislative în curs de legiferare se dezbat şi se adoptă potrivit dispoziţiilor constituţionale anterioare intrării în vigoare a legii de revizuire". Legea de revizuire a Constituţiei nr. 429/2003 a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului naţional din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constituţiei României.Proiectul legii privind Statutul aleşilor locali a fost înregistrat la Senat la data de 27 martie 2001 şi a fost adoptat la data de 4 iunie 2001.Proiectul a fost transmis Camerei Deputaţilor, unde a fost înregistrat pentru dezbatere la data de 7 iunie 2001. Pe 31 august 2004, proiectul de lege a fost adoptat de Camera Deputaţilor într-o formă diferită de cea adoptată de Senat şi, ca atare, a fost declanşată procedura medierii. Raportul comisiei de mediere a fost adoptat de plenul Senatului pe 13 septembrie 2004 şi pe 14 septembrie 2004 de plenul Camerei Deputaţilor.Legea, adoptată ca lege organică, a fost promulgată de Preşedintele României şi a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004.II. În ceea ce priveşte Legea nr. 286/2006, Curtea constată că, în calitate de primă Cameră sesizată, Camera Deputaţilor a adoptat proiectul legii la data de 28 martie 2006, cu 181 de voturi pentru, 33 de voturi împotrivă şi 10 abţineri, ceea ce reprezintă majoritatea membrilor cerută de art. 76 alin. (1) din Constituţie pentru adoptarea legilor organice.Senatul, care în acest caz a fost Camera decizională, a adoptat acelaşi proiect pe data de 29 iunie 2006, cu 72 de voturi pentru, 13 voturi împotrivă şi o abţinere. Deci, şi la Senat votul favorabil a fost exprimat de mai mult de jumătate din numărul total de senatori.În plus, Legea nr. 286/2006, modificând o lege organică – Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 – a căpătat calificarea acesteia de lege organică şi a fost adoptată de Parlament ca atare.Aşadar, atât la adoptarea Legii nr. 393/2004, cât şi la adoptarea Legii nr. 286/2006 au fost respectate cerinţele art. 76 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora legile organice se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.Pe de altă parte, caracterul de legi organice al celor două acte normative rezultă şi din obiectul lor de reglementare şi din conţinutul lor, încadrându-se în domeniul pe care Legea fundamentală îl rezervă legilor organice la art. 73 alin. (3) lit. o), adică organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului şi regimul general privind autonomia locală.În fine, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 120 din Constituţie, Curtea observă că autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci face o paralelă între regimul sancţionator reglementat în art. 69 din Legea nr. 393/2004 şi cel cuprins în art. 118 din Legea nr. 215/2001, fără să releve nicio contradicţie între cel dintâi text de lege şi principiul autonomiei locale pe care, printre altele, se întemeiază administraţia publică locală, potrivit Legii fundamentale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 286/2006 pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi ale Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Alexandru Ciobanu în Dosarul nr. 13.760/54/2006 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 decembrie 2007.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește