DECIZIE nr. 1.180 din 15 septembrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIoniţa Cochinţu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, reprezentat prin IPS Pimen – Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, în Dosarul nr. 990/314/2010 al Judecătoriei Suceava şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.733D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Decizia nr. 1.569 din 16 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 990/314/2010, Tribunalul Suceava – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, ca urmare a admiterii recursului declarat împotriva Încheierii din 3 februarie 2010, pronunţată de Judecătoria Suceava, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicată de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, reprezentat prin IPS Pimen – Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare provizorie a executării silite.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil. În acest sens arată că exigenţele unui proces echitabil implică efectuarea actelor de procedură într-un mod care să permită desfăşurarea normală a procesului, cu respectarea dreptului la apărare, a principiului contradictorialităţii, publicităţii şi a autorităţii de lucru judecat.Astfel, arată că preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executării fără citarea părţilor, fapt ce reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil şi totodată se creează şi o inegalitate procesuală. De asemenea, dispoziţiile criticate permit suspendarea executării unei hotărâri definitive şi executorii de către preşedintele instanţei şi nu "de către o instanţă" în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar o hotărâre judecătorească definitivă, ce constituie titlu executoriu, devine "inoperantă", fie şi temporar, nesocotindu-se puterea de lucru judecat.Tribunalul Suceava opinează în sensul că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textul criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, se constată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii aceloraşi prevederi legale, criticate în raport cu aceleaşi dispoziţii constituţionale, cu argumente similare, formulate de acelaşi autor, însă în alte cauze aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, în acest sens fiind Decizia nr. 669 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate.Prin Decizia nr. 810 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege criticate prevăd posibilitatea ca preşedintele instanţei să dispună, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare, care se judecă potrivit regulilor de procedură din dreptul comun. Aşadar, suspendarea provizorie se dispune ca o măsură vremelnică, în scopul păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ori al prevenirii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara.Curtea constată că măsura suspendării provizorie a executării silite, în cazuri urgente, nu este de natură a aduce atingere dreptului persoanei la un proces echitabil, în mod public, şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, ci, dimpotrivă, asigură toate garanţiile pentru respectarea dreptului la un proces echitabil.De asemenea, în ceea ce priveşte critica referitoare la faptul că preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executării fără citarea părţilor, încălcându-se, astfel, exigenţele unui proces echitabil care implică efectuarea actelor de procedură într-un mod care să permită desfăşurarea normală a procesului, cu respectarea dreptului la apărare, a principiului contradictorialităţii, publicităţii şi a autorităţii de lucru judecat, Curtea observă că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situaţii juridice.Referitor la pretinsa inegalitate procesuală creată de dispoziţiile criticate, Curtea constată că acestea nu aduc atingere prevederilor constituţionale privind egalitatea în faţa legii, deoarece dispoziţiile legale criticate nu stabilesc discriminări, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie procesuală, fără nicio deosebire.De altfel, prin Decizia nr. 236 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2006, Curtea a observat că art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu conţine măsuri discriminatorii care ar contraveni principiului egalităţii în faţa legii, întrucât măsura instituită prin acesta se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal în faţa legii.Neintervenind elemente noi, de natură a justifica reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, reprezentat prin IPS Pimen – Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, în Dosarul nr. 990/314/2010 al Judecătoriei Suceava.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 septembrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește