DECIZIE nr. 1.179 din 17 septembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Copos în Dosarul nr. 8.347/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei, asistat de apărătorul ales Viorel Roş, cu împuternicire avocaţială. De asemenea, pentru partea Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti se prezintă, având delegaţie, consilier juridic Oana Scrobota, iar pentru partea Societatea Comercială "Ana Electric" – S.A. răspunde avocat Graţiana Zina Iovănescu, cu împuternicire avocaţială la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului ales al autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate pentru motivele invocate în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală. Astfel, susţine că măsura de protecţie a judecării parlamentarilor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instituită de art. 72 alin. (2) din Constituţie pentru toate cazurile în care un parlamentar este judecat, fără a deosebi după cum acesta se află în exerciţiul mandatului sau după expirarea mandatului. În acest sens, depune şi note scrise.Consilierul juridic al Ministerului Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi depune note scrise.Avocatul Societăţii Comerciale "Ana Electric" – S.A. solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că achiesează la concluziile formulate de apărătorul ales al autorului excepţiei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând trimiteri, în acest sens, la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.347/1/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Copos cu ocazia soluţionării unei cauze penale, inculpatul având calitatea de senator la data săvârşirii faptei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la supremaţia Legii fundamentale, egalitatea în drepturi, imunitatea parlamentară şi înfăptuirea justiţiei, întrucât creează o discriminare în legătură cu competenţa de soluţionare a unei cauze penale între parlamentarii care au săvârşit o infracţiune în timpul mandatului şi sunt judecaţi în timpul mandatului de parlamentar, caz în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie rămâne competentă să judece pricina necondiţionat, şi, respectiv, parlamentarii care au săvârşit o infracţiune în timpul mandatului şi sunt judecaţi după încetarea acestuia, caz în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie rămâne competentă să judece pricina numai dacă fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului sau dacă s-a dat o hotărâre în primă instanţă, în condiţiile în care art. 72 alin. (2) din Legea fundamentală dispune, fără a deosebi între parlamentarii aflaţi sub mandat şi cei care nu se mai află în timpul mandatului, că ei pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate, iar competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece art. 72 alin. (2) din Legea fundamentală nu face "nicio distincţie între parlamentarii trimişi în judecată în timpul exercitării mandatului, cei care dobândesc această calitate pe parcursul procedurilor judiciare şi parlamentarii care pierd calitatea pe parcursul procesului penal". Astfel, consideră că, "în condiţiile în care membrii Parlamentului au acelaşi statut juridic, compus din aceleaşi drepturi şi obligaţii, iar dispoziţiile art. 72 alin. (2) din Constituţie instituie o protecţie suplimentară pentru funcţia de parlamentar, indiferent de persoana care o exercită, este vădit discriminatorie şi, deci, contrară prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie judecarea unora dintre aceştia de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar a altora de către instanţe inferioare, cu neglijarea protecţiei judiciare la care sunt îndreptăţiţi în mod egal toţi parlamentarii".Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Arată că textul de lege criticat nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei, făcând trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 433/2005 şi nr. 1.224/2008.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, având următorul cuprins: „Când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:a) fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului; … b) s-a dat o hotărâre în primă instanţă." … În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la supremaţia Legii fundamentale, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 72 alin. (2) referitoare la imunitatea parlamentară şi ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 72 alin. (2) din Legea fundamentală, invocate şi în prezenta cauză, şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 433 din 13 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 28 septembrie 2005, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate, pentru considerentele acolo arătate.Pentru aceleaşi motive, art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală nu aduce atingere nici dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi nici celor ale art. 124 alin. (2) din Constituţie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Copos în Dosarul nr. 8.347/1/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 septembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește