DECIZIE nr. 1.174 din 17 septembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (1) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (1) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tomis Team” – S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 25.813/212/2008 al Judecătoriei Constanţa.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin avocat Corina Mardale, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţii prezente. Aceasta depune mai întâi la dosarul cauzei o copie a unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor şi a unei autorizaţii de construire emise pe numele autorului excepţiei. Susţine, apoi, că dispoziţiile art. 28 alin. (1) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii încalcă art. 44 şi art. 45 din Constituţie, arătând că în litigiul supus judecăţii au avut loc abuzuri din partea primarului comunei Cogealac, care, în calitate de agent constatator, a aplicat o sancţiune contravenţională constând în amendă contravenţională şi oprirea executării lucrărilor, deşi s-a făcut dovada deţinerii autorizaţiei de construire pentru lucrările în cauză. Se arată că măsura sistării executării lucrărilor era, potrivit legislaţiei anterioare în materie, dispusă numai prin ordonanţă preşedinţială, şi nu de agentul constatator, şi că, deşi este o măsură complementară, nu poate fi suspendată prin depunerea unei plângeri contravenţionale, aceasta având grave consecinţe asupra dreptului de proprietate şi libertăţii economice a titularului autorizaţiei de construire.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât în cauză se invocă probleme de interpretare şi aplicare a textelor de lege criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 11 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 25.813/212/2008, Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (1) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Tomis Team" – S.R.L. din Constanţa într-o cauză având ca obiect o cerere de ordonanţă preşedinţială.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii restrâng exerciţiul dreptului de proprietate, deoarece fac posibilă sistarea pe cale administrativă a lucrărilor de construcţii, fără ca o instanţă judecătorească să poată cenzura un posibil abuz al agentului constatator, care poate aplica această sancţiune şi în absenţa contravenientului şi chiar în condiţiile existenţei unei autorizaţii de construire valabile. Totodată, în absenţa controlului judecătoresc asupra legalităţii sancţiunii, textul legal criticat afectează libertatea economică a titularului autorizaţiei de construire. Cât priveşte art. 35 alin. (2) din aceeaşi lege, autorul excepţiei arată că şi acesta contravine dreptului de proprietate privată şi libertăţii economice, deoarece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei suspendă doar sancţiunea principală, cea a amenzii, nu şi pe cea complementară, a sistării executării lucrărilor de construire.Judecătoria Constanţa apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, deoarece regimul legal al construcţiilor nu are legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate, iar libertatea economică, pretins încălcată, este condiţionată, potrivit art. 45 din Constituţie, de principiul respectării legii.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Textele de lege criticate nu contravin prevederilor art. 44 alin. (2) şi art. 45 din Constituţie, astfel cum a statuat Curtea Constituţională prin deciziile nr. 409/2005, nr. 1.029/2007 şi nr. 119/2006.Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că dispoziţiile art. 28 alin. (1) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt constituţionale, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de pildă Decizia nr. 336/2009.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28 alin. (1) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, având următorul conţinut:– Art. 28 alin. (1): "O dată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei."Dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. a) şi b), la care textul citat face trimitere, prevăd următoarele: "(1) Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni:a) executarea sau desfiinţarea, totală ori parţială, fără autorizaţie a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor menţionate la lit. b), de către investitor şi executant; … b) executarea sau desfiinţarea, cu nerespectarea prevederilor autorizaţiei şi a proiectului tehnic, a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor prevăzute la lit. b), precum şi continuarea executării lucrărilor autorizate fără solicitarea unei noi autorizaţii de construire în situaţiile prevăzute la art. 7 alin. (15), de către investitor şi executant." … – Art. 35 alin. (2): "Împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Plângerea suspendă executarea sancţiunii amenzii, dar nu suspendă măsura de oprire a executării lucrărilor, dispusă o dată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale, în condiţiile art. 28 alin. (1) şi ale art. 29 alin. (2)."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2) care consacră principiul garantării şi ocrotirii în mod egal de lege a proprietăţii private, indiferent de titular, şi ale art. 45 privind libertatea economică.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.Critica autorului excepţiei constă în aceea că, potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (1) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, agentul constatator dispune, odată cu aplicarea amenzii contravenţionale pentru anumite contravenţii prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) din aceeaşi lege, şi oprirea executării lucrărilor, măsură complementară a cărei executare nu este suspendată de jure prin depunerea plângerii contravenţionale la instanţa de judecată competentă. Curtea constată, faţă de aceste critici, că dreptul de proprietate, invocat ca fiind încălcat, nu poate fi protejat decât în condiţiile respectării legii. Or, măsura opririi executării lucrărilor este prevăzută de lege ca fiind complementară amenzii contravenţionale, aplicate ca urmare a constatării săvârşirii unor contravenţii în privinţa regimului lucrărilor de construcţii sau a nerespectării prevederilor din autorizaţia de construire. În acest sens, Curtea s-a pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 159 din 28 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, că „în ceea ce priveşte edificarea de construcţii, nu se poate susţine că prin desfiinţarea unei construcţii nelegal executate s-ar încălca dreptul de proprietate, întrucât demolarea, dispusă de o instanţă judecătorească la finalul unui proces în care s-au putut formula apărări şi administra probe, este consecinţa nerespectării de către constructor a prevederilor imperative ale legii privitoare la autorizările necesare edificării imobilului respectiv”.Este de remarcat, totodată, că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor poate fi atacat în faţa instanţei de judecată competente, iar cererea de suspendare a măsurii de oprire a lucrărilor poate fi formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale, astfel cum a şi procedat, de altfel, autorul excepţiei în cauza în cadrul căreia a invocat excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte art. 45 din Constituţie, invocat, referitor la libertatea economică, Curtea constată că aceste norme nu au incidenţă în cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (1) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tomis Team” – S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 25.813/212/2008 al Judecătoriei Constanţa.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 septembrie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește