DECIZIE nr. 1.170 din 17 septembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 57 alin. (5) teza finală din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (5) teza finală din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Victor Chirilă în Dosarul nr. 7.170/99/2008 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.311D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Constantin Adăscăliţei în Dosarul nr. 7.169/99/2008 al aceleiaşi instanţe.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, văzând identitatea de obiect al celor două cauze, din oficiu, pune în discuţie problema conexării lor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a cauzelor.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.311D/2009 la Dosarul nr. 957D/2009, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, indicând în acest sens Decizia nr. 487/2009 a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 6 martie 2009 şi din 10 martie 2009, pronunţate în dosarele nr. 7.170/99/2008 şi nr. 7.169/99/2008, Curtea de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 57 alin. (5) teza finală din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001.Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Victor Chirilă şi, respectiv, de Constantin Adăscăliţei, în cauze privind soluţionarea unor recursuri formulate împotriva unor sentinţe civile având ca obiect litigiu de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate având un conţinut asemănător, autorii acesteia susţin că textul legal criticat, potrivit căruia primarul şi viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă şi nici de alte sporuri prevăzute de lege, încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în drepturi. Astfel, art. 16 alin. (3) din Codul muncii prevede că „munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă”. Activitatea în cadrul unei funcţii de demnitate publică, ca urmare a alegerii unei persoane în această funcţie, este asimilată unei munci desfăşurate sub imperiul unui contract de muncă, prin dispoziţii speciale în acest sens, cum sunt cele ale art. 57 alin. (6) din Legea nr. 215/2001 şi ale art. 39 din Legea nr. 393/2004, potrivit cărora durata exercitării mandatului de primar şi viceprimar constituie vechime în muncă. Totodată, conform art. 155 din Codul muncii şi art. 41 alin. (3) lit. d) din Contractul colectiv de muncă la nivel naţional pe anii 2007-2010, vechimea în muncă duce automat la acordarea unui spor la salariu cuprins între 5 şi 25%, astfel că, şi sub acest aspect, textul criticat este discriminatoriu. Aceasta deoarece, deşi munca prestată de persoanele alese într-o funcţie de demnitate publică este echivalată legal cu munca efectuată în temeiul unui contract de muncă, iar perioada exercitării mandatului constituie vechime în muncă, totuşi persoanele care ocupă aceste funcţii nu beneficiază de sporul pentru vechime în muncă.Curtea de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 957D/2009, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, "în măsura în care activitatea desfăşurată în temeiul unui mandat eligibil a unei funcţii eligibile legiuitorul însuşi o echivalează unei munci asimilate codului muncii şi o recunoaşte apoi ca vechime în muncă". Având în vedere dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 393/2004, pentru egalitate de tratament, „ar fi trebuit ca dispoziţiile criticate să se coreleze cu cele din Legea nr. 215/2001 în sensul inserării unei dispoziţii privind acordarea sporului de vechime în muncă”. Interdicţia prevăzută de art. 57 alin. (5) din lege „reprezintă în fapt o încălcare a dreptului celui ales de a se bucura de beneficiul material cuvenit ca răsplată pentru stăruinţa lui în muncă, drept recunoscut tuturor celorlalţi cetăţeni, conform Codului muncii, dar care este refuzat celui ce ocupă o funcţie publică eligibilă.Aceeaşi instanţă de judecată, dar în alt complet de judecată, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 1.311D/2009, apreciază că dispoziţiile art. 57 alin. (5) teza finală din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Primarul şi viceprimarul au atribuţii şi proceduri de lucru diferite de cele ale persoanelor care prestează muncă în temeiul unui contract de muncă, astfel că nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia aceştia s-ar afla într-o situaţie comparabilă cu cea a personalului care beneficiază de spor de vechime în muncă în baza contractului de muncă.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile art. 57 alin. (5) teza finală din Legea nr. 215/2001 se aplică tuturor celor vizaţi de ipoteza normei, în spiritul egalităţii de tratament juridic pentru situaţii identice, impus de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Primarii şi viceprimarii se află într-o situaţie raţional şi obiectiv diferită faţă de alte categorii de salariaţi, ce rezidă din calitatea de funcţie de demnitate publică a mandatului primarului şi a viceprimarului, care împiedică aplicarea prin asimilare a regulilor contractului individual de muncă, prevăzute de Codul muncii. Totodată, legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul, condiţiile şi limitele drepturilor salariale, putând, de asemenea, ca, în considerarea unor situaţii speciale, să instituie reglementări specifice, în deplin acord cu principiul constituţional al egalităţii în drepturi.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 57 alin. (5) teza finală din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 sunt neconstituţionale, fiind contrare principiului egalităţii, statuat de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală. Se arată că, dintre sporurile acordate prin lege personalului care îşi desfăşoară activitatea în administraţia publică, sporul pentru condiţii vătămătoare, sporul pentru condiţii grele de muncă, sporul pentru condiţii periculoase şi sporul pentru activitatea desfăşurată în condiţii de încordare psihică foarte ridicată nu au legătură cu salariul primit pentru prestarea muncii, ci se acordă pentru protejarea sănătăţii şi securităţii tuturor salariaţilor, iar tratamentul juridic diferenţiat stabilit de legiuitor în cazul unor persoane care îşi desfăşoară munca în aceleaşi condiţii încalcă principiul egalităţii în drepturi şi nediscriminării, neavând o motivare obiectivă şi raţională. În plus, art. 39 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali recunoaşte vechimea în muncă pentru perioada exercitării mandatului de primar şi viceprimar.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 57 alin. (5) teza finală din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, având următoarea redactare: „(5) (…) Primarul şi viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă şi nici de alte sporuri prevăzute de lege.”Autorii excepţiei de neconstituţionalitate invocă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la principiul egalităţii în drepturi.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că asupra unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare s-a pronunţat prin Decizia nr. 487 din 2 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 iunie 2009. Cu acea ocazie, Curtea a reţinut că, „potrivit prevederilor [art. 16 alin. (3)] din Codul muncii (…), vechimea în muncă reprezintă perioada în care o persoană a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă. De asemenea, atât Codul muncii, cât şi alte legi stabilesc şi alte perioade ce sunt luate în calcul la stabilirea vechimii în muncă. Deţinerea unei anumite vechimi în muncă deschide posibilitatea obţinerii anumitor drepturi specifice raporturilor de muncă, aşa cum este dreptul de a ocupa anumite funcţii ori dreptul de a fi avansat. De asemenea, vechimea în muncă, acordată potrivit dispoziţiilor legale, este avută în vedere şi la acordarea unor drepturi băneşti, aşa cum este sporul pentru vechimea în muncă. Cele două noţiuni însă nu se confundă”.Totodată, Curtea apreciază că sunt relevante cele statuate prin Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, în care s-a arătat că „sporurile, premiile şi alte stimulente, acordate demnitarilor şi altor salariaţi prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. Diferenţierea indemnizaţiilor şi a salariilor de bază pentru demnitari şi alţi salariaţi din sectorul bugetar este opţiunea liberă a legiuitorului, ţinând seama de importanţa şi complexitatea diferitelor funcţii. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula”.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (5) teza finală din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Victor Chirilă şi, respectiv, de Constantin Adăscăliţei în dosarele nr. 7.170/99/2008 şi nr. 7.169/99/2008 ale Curţii de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 septembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește