DECIZIE nr. 1.169 din 6 noiembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 578 şi art. 579 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 578 şi art. 579 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Rarita Ene în Dosarul nr. 8.277/301/2007 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 8.277/301/2007, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 578 şi art. 579 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Rarita Ene într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în esenţă, se arată că dispoziţiile art. 578 şi art. 579 din Codul de procedură civilă "sunt vădit neconstituţionale, atât timp cât prin caracterul urgent pe care îl imprimă executării privează partea împotriva căreia este îndreptată măsura executării de a putea să aibă acces la protecţia conferită de Constituţia României, legislaţia română şi norma internaţională persoanelor de bunăcredinţă, care au pierdut dreptul de proprietate asupra unui imobil vândut de statul român". Se mai susţine că aceste prevederi "îngrădesc exercitarea dreptului la apărare şi creează o inegalitate în faţa legii şi a autorităţilor publice pentru contestatorul care este evacuat din imobil în termen de 5 zile de la primirea somaţiei, cu ajutorul forţei publice".Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti – Secţia civilă consideră că susţinerile privind neconstituţionalitatea art. 578 şi art. 579 din Codul de procedură civilă sunt neîntemeiate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care arată că acestea constituie norme de procedură adoptate de legiuitor în temeiul atribuţiilor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 578 şi art. 579 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora:– Art. 578: "Dacă partea obligată să părăsească ori să predea un imobil nu-şi îndeplineşte această obligaţie în termen de 5 zile de la primirea somaţiei, ea va fi îndepărtată prin executare silită, iar imobilul va fi predat celui îndreptăţit.";– Art. 579: "În vederea executării silite a obligaţiei prevăzute la art. 578, executorul judecătoresc va soma pe debitor să părăsească de îndată imobilul iar, în caz de împotrivire, va elibera imobilul cu ajutorul forţei publice, punând pe creditor în drepturile sale."Autorul excepţiei susţine că aceste prevederi sunt contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 22 alin. (1) şi (2) privind dreptul la viaţă şi integritate fizică şi psihică, art. 26 referitoare la viaţa intimă familială şi privată. De asemenea, se invocă încălcarea art. 6 paragraful 1 şi art. 8 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, a statuat că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.Astfel, de exemplu prin Decizia nr. 288 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 11 august 2004, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 578-580^1, cuprinse în secţiunea Codului de procedură civilă referitoare la predarea silită a bunurilor imobile, instituie norme de procedură ce trebuie respectate de către debitorul obligaţiei de predare a imobilului, respectiv atribuţiile executorului judecătoresc căruia i-a fost încredinţată executarea silită, precum şi că determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor reprezintă exclusiv o garanţie a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare. De asemenea, a reţinut că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut, desigur, ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituţional. Or, sub acest aspect, textele de lege criticate satisfac exigenţa impusă de norma constituţională, fiind în deplină concordanţă cu prevederile Legii fundamentale.Cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe.Cât priveşte criticile potrivit cărora art. 578 şi art. 579 din Codul de procedură civilă încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 22 şi ale art. 26, care dispun în legătură cu dreptul la viaţă şi integritate fizică şi psihică, precum şi asupra vieţii intime familiale şi private, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză. Tot astfel, nu au incidenţă în cauză nici prevederile art. 8 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare, de asemenea, la respectarea vieţii private şi de familie, şi nici cele ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, privind "Protecţia proprietăţii".Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 578 şi art. 579 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Rarita Ene în Dosarul nr. 8.277/301/2007 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Gabriela Dragomirescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește