DECIZIE nr. 1.169 din 17 septembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie invocată de Nicolae-Octavian Curelea în Dosarul nr. 1.993/337/2008 al Judecătoriei Zalău.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile Legii fundamentale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 5 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.993/337/2008, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie invocată de Nicolae-Octavian Curelea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, utilizând sintagma „în a cărei circumscripţie a fost săvârşită fapta”, stabilesc că cel care promovează plângere contravenţională recunoaşte tacit săvârşirea faptei, ceea ce este de natură să încalce principiile statului de drept şi caracterul echitabil al judecăţii. Ca urmare, petentului i se recunoaşte doar posibilitatea de a cere instanţei anularea procesului-verbal pentru motive de formă a actului de constatare a contravenţiei sau de netemeinicie în drept a sancţiunii contravenţionale, ori de a solicita modificarea întinderii sancţiunii raportat la pericolul social al faptei, săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa fiind însă o prezumţie pe care instanţa ar trebui să o reţină prin efectul înseşi al promovării cererii petentului. Se mai susţine că textele de lege criticate încalcă liberul acces la justiţie şi dreptul la apărare, deoarece creează un obstacol considerabil pentru cetăţenii care nu locuiesc în raza teritorială unde s-a produs fapta, determinând cheltuieli financiare şi timp irosit cu deplasarea petentului la instanţa de judecată. Se creează astfel premisele unui tratament discriminatoriu între cetăţeni şi, respectiv, între justiţiabilii persoane private şi stat.Judecătoria Zalău apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În opinia instanţei, stabilirea, prin norme legale, a unei anumite competenţe, nu poate fi interpretată ca un factor de natură a aduce atingere dreptului persoanei la un proces echitabil. Totodată, se arată că posibilitatea recunoscută de lege persoanelor care au fost sancţionate contravenţional de a contesta procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nu echivalează cu recunoaşterea tacită a săvârşirii faptei de către aceştia.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, precum şi cele ale art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare.Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: „Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia”;– Art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002: „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta.”Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind liberul acces la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei. Se invocă şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea reţine următoarele:Simpla desemnare a unei persoane ca fiind contravenient nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei sale. Tot astfel, utilizarea de către legiuitor a sintagmei "a fost săvârşită fapta", în cadrul unei norme privind competenţa instanţelor de judecată, nu are semnificaţia unei înfrângeri a prezumţiei de nevinovăţie sau a vreunei limitări a accesului la justiţie al persoanei contraveniente. Potrivit art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, instanţa competentă să soluţioneze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, „administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal”, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării. Este evident aşadar că probatoriul administrat vizează deopotrivă legalitatea actului contestat şi temeinicia acestuia, fără vreo limitare a apărărilor pe care petentul le poate face în cadrul plângerii contravenţionale.În ceea ce priveşte criticile referitoare la pretinsa încălcare a liberului acces la justiţie şi a dreptului la apărare, motivate prin aceea că se creează un obstacol considerabil pentru cetăţenii care nu locuiesc în raza teritorială unde s-a produs fapta, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 1.029 din 9 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 7 august 2009, a cărei soluţie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi considerentele care au fundamentat-o se menţin, întrucât nu au intervenit elemente noi.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie invocată de Nicolae-Octavian Curelea în Dosarul nr. 1.993/337/2008 al Judecătoriei Zalău.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 septembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Marieta Safta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește