DECIZIE nr. 1.169 din 11 decembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Lenuţa Negrea în Dosarul nr. 5.970/86/2006 al Tribunalului Suceava – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea formulată, deoarece de la data încheierii de sesizare a instanţei de contencios constituţional, respectiv 16 mai 2007, şi până în prezent, autorul excepţiei a avut la dispoziţie un interval de timp suficient de mare pentru a întreprinde demersurile necesare în vederea angajării unui apărător.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 5.970/86/2006, Tribunalul Suceava – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Lenuţa Negrea în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 148 referitoare la integrarea în Uniunea Europeană, deoarece, atât timp cât Legea nr. 147/2002 pentru ratificarea Convenţiei civile asupra corupţiei, adoptată la Strasbourg la 4 noiembrie 1999, defineşte noţiunea de corupţie şi condiţionează existenţa unei astfel de infracţiuni de fals şi uz de fals ca infracţiune în legătură directă cu infracţiunea de corupţie, textele legale criticate sunt neconstituţionale prin aceea că nu se face referire expresă la faptul de corupţie aşa cum este definit în legislaţia internaţională.Tribunalul Suceava – Secţia penală opinează că textul de lege criticat nu ridică probleme de neconstituţionalitate, ci de interpretare a legii în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece nu se poate susţine existenţa unei situaţii discriminatorii pe unul din criteriile enumerate în art. 4 din Legea fundamentală.Referitor la critica în raport cu art. 148 din Constituţie, Guvernul reaminteşte că actul la care face trimitere autorul excepţiei, respectiv Convenţia civilă asupra corupţiei, adoptată la Strasbourg la 4 noiembrie 1999, este o convenţie a Consiliului Europei, şi nu unul dintre actele la care se referă art. 148 din Legea fundamentală.Textul criticat nu contravine nici art. 20 din Constituţie, deoarece acesta din urmă se referă la "pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului", acesta nefiind cazul Convenţiei civile asupra corupţiei, la care se face referire.De altfel, art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 nu contravine nici Convenţiei civile asupra corupţiei, deoarece legislaţia noastră internă cuprinde atât incriminarea faptelor de corupţie, aşa cum acestea sunt definite de legislaţia internaţională, cât şi posibilitatea obţinerii de despăgubiri de către persoanele interesate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.De asemenea, incriminarea de către legiuitor a unor infracţiuni aflate în legătură directă cu infracţiunile de corupţie reprezintă o opţiune a acestuia, în aplicarea unor măsuri de politică penală, care nu aduce atingere în niciun mod principiului constituţional al egalităţii în drepturi.În plus, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.Dispoziţiile art. 20 şi 148 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, aşa cum a fost modificat la partea introductivă prin articolul unic punctul 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 19 septembrie 2005, cu următorul conţinut: „În înţelesul prezentei legi, următoarele infracţiuni sunt în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, cu infracţiunile asimilate acestora sau cu infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene: [ … ]c) falsul şi uzul de fals săvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau săvârşite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune;". … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul legal criticat defineşte, în acord cu raţiuni evidente de politică penală, una din categoriile de infracţiuni în legătură directă cu cele de corupţie ori cu cele asimilate acestora, în cadrul căreia intră falsul şi uzul de fals săvârşite cu un scop anume determinat. Critica autorului excepţiei este fundamentată, între altele, pe încălcarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Or, dispoziţiile legale criticate nu conţin nicio dispoziţie de natură a afecta acest drept, ele aplicându-se fără discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei contestate.Cât priveşte critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 148 din Constituţie, cu trimitere mediată la Convenţia civilă asupra corupţiei, adoptată la Strasbourg la 4 noiembrie 1999, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, deoarece dispoziţiile constituţionale referitoare la integrarea în Uniunea Europeană au în vedere principiul preeminenţei dispoziţiilor din tratatele constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu. În plus, din perspectiva art. 20 din Constituţie, Curtea constată că, potrivit alin. (2), legiuitorul constituant a consacrat regula priorităţii instrumentelor juridice internaţionale în domeniul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, cu excepţia cazului în care Legea fundamentală sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile. Or, Convenţia civilă asupra corupţiei, ratificată prin Legea nr. 147/2002, are drept scop realizarea unei uniuni mai strânse între membrii săi în vederea cooperării internaţionale în lupta împotriva corupţiei, şi nu reglementează cu privire la domeniul circumscris art. 20 din Constituţie.Curtea mai constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de contencios constituţional prin Decizia nr. 651 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 15 noiembrie 2006. Cu acel prilej, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000. Considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Lenuţa Negrea în Dosarul nr. 5.970/86/2006 al Tribunalului Suceava – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 decembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește