DECIZIE nr. 1.167 din 6 noiembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. c) şi art. 26^2 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. c) şi art. 26^2 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romferchim” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 38.433/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 18 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 38.433/3/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. c) şi art. 26^2 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romferchim” – S.A. din Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate constituie temeiul juridic al acţiunii introduse în anul 2002 împotriva sa de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, acţiune care are ca obiect plata penalităţilor pentru neefectuarea investiţiilor aferente anilor 1996-2000, conform contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiat între părţi în anul 1996. Astfel, autorul excepţiei consideră inadmisibil ca, "după trecerea a 2 ani de zile de la ultimul termen prevăzut pentru efectuarea investiţiilor şi după 6 ani de la încheierea contractului, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să vină să susţină că sunt aplicabile dispoziţiile unui act normativ adoptat în anul 2002", respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002, iar nu prevederile Decretului nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, care erau în vigoare în momentul introducerii acţiunii la instanţa judecătorească. Prin aplicarea dispoziţiilor criticate sunt modificate situaţii juridice definitiv stabilite şi acte definitiv terminate, ceea ce contravine principiului neretroactivităţii legii.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu au efecte retroactive, întrucât reglementează domeniul propriu de aplicare a legii noi, respectiv efectele viitoare produse de o stare de drept născută anterior intrării în vigoare a ordonanţei de guvern.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. c) şi art. 26^2 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 nu contravin principiului neretroactivităţii legii, ele urmând a fi aplicate începând cu data intrării lor în vigoare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. c) şi art. 26^2 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 2 februarie 2002, texte de lege care au următorul conţinut:– Art. 3 alin. (1) lit. c): "În sensul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: […]c) perioada de derulare a contractului – perioada până la îndeplinirea oricăreia şi a tuturor obligaţiilor părţilor contractante, conform clauzelor contractuale şi prevederilor prezentei ordonanţe; intră sub incidenţa acestei definiţii inclusiv acele contracte care până la apariţia prezentei ordonanţe confereau Autorităţii anumite drepturi, inclusiv dreptul de a pretinde cumpărătorilor aducerea la îndeplinire a obligaţiilor acestora asumate prin contract;"; … – Art. 26^2: "În situaţiile prevăzute la art. 26 alin. (2) prescripţia pentru dreptul Autorităţii de a aplica sancţiunile sau de a executa garanţiile începe să curgă de la data împlinirii ultimei scadenţe anterioare intrării în vigoare a prezentei ordonanţe."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii.Analizând textele de lege supuse controlului de constituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 stabilesc semnificaţia perioadei de derulare a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, societăţile şi companiile naţionale ca fiind perioada până la îndeplinirea oricăreia şi a tuturor obligaţiilor părţilor contractante, conform clauzelor contractuale şi prevederilor prezentei ordonanţe. De asemenea, sunt considerate ca fiind contracte aflate în perioada de derulare şi contractele încheiate înainte de apariţia prezentei ordonanţe, care conferă Autorităţii anumite drepturi, inclusiv dreptul de a pretinde cumpărătorilor ducerea la îndeplinire a obligaţiilor acestora asumate prin contract. Relativ la aceste din urmă contracte, dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 prevăd că, în cazul în care se constată valoric nerealizarea sau realizarea parţială a angajamentului investiţional, cumpărătorul datorează penalităţi contractuale calculate la valoarea nerealizată, fără luarea în considerare a nerealizărilor pe obiective. Potrivit art. 26^2 din ordonanţă, data de la care cumpărătorul datorează aceste penalităţi şi de la care începe să curgă termenul de prescripţie pentru dreptul Autorităţii de a aplica sancţiunile sau de a executa garanţiile este data împlinirii ultimei scadenţe anterioare intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002.Deşi autorul excepţiei nu îşi circumscrie de plano critica de neconstituţionalitate, care vizează ambele texte de lege, din argumentarea excepţiei se constată că, în realitate, acesta consideră ca fiind neconstituţionale doar dispoziţiile art. 26^2 din ordonanţă. Sub acest aspect, autorul apreciază că prin instituirea obligaţiei de plată a penalităţilor în sarcina cumpărătorului, în cazul contractelor încheiate anterior intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002, s-ar conferi acestor contracte efecte juridice pe care nu le aveau la momentul semnării lor.Din această perspectivă se susţine că textul de lege dedus controlului de constituţionalitate modifică în mod esenţial regimul juridic aplicabil anterior tuturor contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, societăţile şi companiile naţionale, încheiate sub imperiul legii vechi, în virtutea principiului "tempus regit actum", ceea ce contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, referitoare la neretroactivitatea legii.Analizând excepţia de neconstituţionalitate aşa cum aceasta a fost ridicată de autorul său, Curtea reţine că retroactivitatea textului de lege şi deci neconstituţionalitatea art. 26^2 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 sunt, în mod necesar, subsecvente admiterii caracterului novator al reglementării pe care textul o consacră. Altfel spus, numai în măsura în care anterior intrării în vigoare a textului de lege dedus controlului de constituţionalitate soluţia consacrată de acesta nu era de conceput, critica de neconstituţionalitate ar putea fi considerată ca fiind întemeiată.Or, sub acest aspect Curtea constată că dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 fac vorbire, expresis verbis, despre „penalităţile contractuale” calculate la valoarea nerealizată a angajamentului investiţional. Aşa fiind, legiuitorul nu reglementează o soluţie legislativă inovatoare, ci consacră, pe cale legală, ceea ce contractul încheiat între părţi deja prevedea, şi anume clauza privind penalităţile datorate pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contract, respectiv pentru nerealizarea sau realizarea parţială a angajamentului investiţional de către cumpărător.Nici prevederea in terminis prin lege a datei de la care începe să curgă termenul de prescripţie a dreptului Autorităţii de a aplica sancţiunile sau de a executa garanţiile, respectiv data împlinirii ultimei scadenţe anterioare intrării în vigoare a ordonanţei, nu poate fi calificată ca fiind un element novator, de natură a modifica regimul juridic aplicabil în speţă. Astfel, potrivit dreptului comun în materia prescripţiei – Decretul nr. 167/1958, regula este că prescripţia extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune, regulă cunoscută încă din dreptul român şi exprimată prin adagiul „actione non natae, non praescribitur”. Or, facultatea titularului unui drept subiectiv de a se adresa justiţiei pentru a obţine recunoaşterea şi valorificarea acelui drept printr-o hotărâre care să-i asigure executarea silită a obligaţiei corelative de către debitor nu se poate naşte decât din momentul în care obligaţia devine exigibilă, adică este scadentă. Prin urmare, Curtea constată că este neîntemeiată susţinerea autorului excepţiei, în sensul că soluţia impusă de textul art. 26^2 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 nu era posibilă anterior intrării sale în vigoare, întrucât textul în cauză ar fi avut un caracter novator şi, prin aceasta, retroactiv.De altfel, chiar dispoziţiile art. 2 din ordonanţă stabilesc că "Prezenta ordonanţă se aplică contractelor de vânzare-cumpărare având ca obiect acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, care au fost încheiate de Fondul Proprietăţii de Stat sau de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi sunt în derulare, pentru efectele produse de acestea după intrarea ei în vigoare".Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. c) şi art. 26^2 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romferchim” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. nr. 38.433/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește