DECIZIE nr. 1.166 din 6 noiembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 alin. 1, 3 şi 4^1 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 alin. 1, 3 şi 4^1 din Codul penal, excepţie invocată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Beclean în Dosarul nr. 337/186/2007 al Judecătoriei Beclean.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, arătând că ceea ce se invocă în cauză nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci de încadrare juridică, care nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 6 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 337/186/2007, Judecătoria Beclean a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 alin. 1, 3 şi 4^1 din Codul penal, excepţie invocată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Beclean.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, în cauză, inculpatul, care a comis un accident de circulaţie în timp ce era în stare de ebrietate, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de conducere în stare de ebrietate prevăzută de art. 79 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, iar pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută la art. 184 alin. 1 şi 3 din Codul penal, s-a dat soluţia de încetare a urmăririi penale. Pe parcursul cercetării judecătoreşti s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1, 3 şi 4^1 din Codul penal, text care „absoarbe în conţinutul său complex infracţiunea de conducere în stare de ebrietate sancţionată de legea circulaţiei cu închisoare de la unu la cinci ani, iar pedeapsa pentru infracţiunea complexă de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1, 3 şi 4^1 teza întâi din Codul penal este de la unu la trei ani”. Se susţine că se încalcă în acest fel principiul egalităţii pentru toţi a justiţiei, întrucât se ajunge la situaţia sancţionării mai uşoare a unei fapte mai grave – astfel, dacă un conducător auto este depistat în trafic conducând în stare de ebrietate va fi trimis în judecată şi condamnat la o pedeapsă ale cărei limite sunt mai mari decât cele ale faptei unui conducător auto care, conducând în stare de ebrietate, accidentează o persoană, cauzându-i leziuni corporale ce necesită pentru vindecare până la 60 zile îngrijiri medicale.Judecătoria Beclean nu şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la excepţia invocată în cauză.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 184 alin. 1, 3 şi 4^1 din Codul penal, având următorul cuprins: "(1) Fapta prevăzută la art. 180 alin. 2 şi 2^1, care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum şi cea prevăzută la art. 181, săvârşite din culpă, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă. […](3) Când săvârşirea faptei prevăzute în alin. 1 este urmarea nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activităţi, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. […] … (4^1) Dacă faptele prevăzute la alin. 3 şi 4 sunt săvârşite de către o persoană care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la unu la 3 ani, în cazul alin. 3, şi închisoarea de la unu la 5 ani, în cazul alin. 4."Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate. Susţinerile sale vizează, pe de o parte, probleme legate de interpretarea şi aplicarea legii în cauza dedusă judecăţii, determinate de schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, iar, pe de altă parte, aspecte privind încălcări ale principiilor dreptului penal deduse de autorul excepţiei din compararea dispoziţiilor cuprinse în două acte normative – Codul penal şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.Asemenea critici nu pot fi reţinute, deoarece, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, sau prin Decizia nr. 1.192 din 13 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 17 ianuarie 2008, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţii din Constituţie sau din instrumentele juridice internaţionale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele. De asemenea, excedează competenţei Curţii Constituţionale aspectele referitoare la modul în care instanţa a aplicat în cauză normele criticate.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 alin. 1, 3 şi 4^1 din Codul penal, excepţie invocată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Beclean în Dosarul nr. 337/186/2007 al Judecătoriei Beclean.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. Ioan VidaMagistrat-asistent,Marieta Safta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește