DECIZIE nr. 1.163 din 28 septembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2009 pentru completarea art. 103 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice”, excepţie ridicată de Silviu Cornel Neguţ în Dosarul nr. 3.008/109/2009 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 3 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.008/109/2009, Curtea de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2009 pentru completarea art. 103 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice”. Excepţia a fost ridicată de Silviu Cornel Neguţ într-o cauză având ca obiect suspendarea executării unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că ordonanţa de urgenţă criticată îi produce "grave şi iremediabile limitări ale vieţii sale publice şi private, în condiţiile în care nu a fost produsă nicio dovadă din care să reiasă că ar fi săvârşit o faptă sancţionată de legea penală". Arată că măsura luată de Instituţia Prefectului Judeţului Argeş, de a-l soma să predea permisul de conducere, este abuzivă, fiindu-i încălcat un drept fundamental şi fiindu-i create prejudicii în plan social şi financiar. Arată că nu poate fi privat de dreptul de a conduce un vehicul pe drumurile publice, profesia de conducător auto fiind pentru acesta singura sursă de venit.Curtea de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Precizează că textul de lege criticat apără interesul public al cetăţenilor, acela de a nu fi expuşi riscului pe care îl presupune exercitarea dreptului de a conduce de către o persoană asupra căreia planează suspiciuni referitoare la stăpânirea abilităţilor şi cunoştinţelor necesare unei astfel de activităţi.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2009 pentru completarea art. 103 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 2 martie 2009. Ordonanţa de urgenţă criticată are un articol unic prin care, după alineatul (7) al art. 103 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, se introduce un nou alineat, alineatul (8), cu următorul cuprins: „În situaţia în care autoritatea emitentă a permisului de conducere a sesizat instanţa de judecată potrivit art. 114 alin. (1) lit. e), autoritatea emitentă a permisului de conducere va dispune prin ordin suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, suspendare ce operează până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti. În acest caz, titularul este obligat să se prezinte la unitatea de poliţie pe raza căreia domiciliază, are reşedinţa sau, după caz, rezidenţa normală, în termen de 5 zile de la comunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere.” Având în vedere prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază”, rezultă că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, având conţinutul mai sus redat.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, ordonanţa de urgenţă criticată contravine dispoziţiilor art. 20 "Tratatele internaţionale privind drepturile omului" şi art. 53 "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi". De asemenea, invocă şi art. 6 "Dreptul la un proces echitabil" şi art. 7 "Nicio pedeapsă fără lege" din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin mai multe decizii, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2009, din perspectiva unor critici similare şi prin raportare la prevederile art. 20 şi 53 din Legea fundamentală. Ilustrativă în acest sens este Decizia nr. 329 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2010, prin care Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, reţinând, în esenţă, că domeniul de aplicare al dispoziţiilor art. 53 din Constituţie este circumscris restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Legea fundamentală, iar nu restrângerii exerciţiului oricărui drept subiectiv, chiar dacă el izvorăşte dintr-un act normativ. Cu acel prilej, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu restrâng drepturi sau libertăţi constituţionale, ci stabilesc posibilitatea autorităţii emitente a permisului de conducere de a dispune, prin ordin, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, atunci când această autoritate a sesizat instanţa de judecată în vederea anulării permisului de conducere obţinut cu nerespectarea prevederilor legale. Totodată, Curtea a observat că între exercitarea dreptului de a conduce autovehicule de către unele persoane pentru care există indicii privind dobândirea permisului de conducere fără a fi absolvit un curs de pregătire sau fără parcurgerea etapelor de examinare teoretică şi practică ori prin susţinerea formală a acestora şi ocrotirea interesului general, care se identifică în acest caz cu necesitatea menţinerii siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, legiuitorul a înţeles să dea prioritate celui din urmă.Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia deciziei menţionate, cât şi argumentele pe care aceasta s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Cât priveşte invocarea dispoziţiilor art. 6 şi 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că nu poate reţine critica prin raportare la acestea, întrucât autorul excepţiei nu argumentează în niciun fel contrarietatea textelor de lege ce constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate cu prevederile convenţionale menţionate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 103 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Silviu Cornel Neguţ în Dosarul nr. 3.008/109/2009 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 septembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește