DECIZIE nr. 1.162 din 6 noiembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1), art. 22 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1), art. 22 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, excepţie invocată de Societatea Comercială „Esse Emme Design” – S.R.L. în Dosarul nr. 15.936/211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 15.936/211/2007, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1), art. 22 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, excepţie invocată de Societatea Comercială „Esse Emme Design” – S.R.L.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că obligaţiile instituite prin normele criticate în sarcina tuturor agenţilor economici, care determină agentul economic să oblige unul sau mai mulţi salariaţi să desfăşoare o muncă de informare a Oficiului Naţional de Prevenire a Spălării Banilor chiar şi împotriva voinţei acestora, este în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale invocate. Se arată că "activitatea de informator, indiferent care este natura acestei activităţi ori cadrul legislativ prin care se realizează, nu este agreată de societate […]. O persoană care realizează activităţi de informare este expusă oprobriului public, chiar dacă munca sa intră în atribuţiile de serviciu, motiv pentru care majoritatea populaţiei evită sau refuză să accepte astfel de activităţi. Drept urmare, apare exagerată şi neconstituţională obligaţia instituită în sarcina oricărui agent economic de a desemna şi, implicit, de a obliga una sau mai multe persoane să desfăşoare activităţi de informare".Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, deoarece nu încalcă dreptul la muncă şi nici normele din Legea fundamentală care interzic munca forţată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 14 alin. (1), art. 22 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 12 decembrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:– art. 14 alin. (1): "Persoanele juridice prevăzute la art. 8 vor desemna una sau mai multe persoane care au responsabilităţi în aplicarea prezentei legi, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului, împreună cu natura şi cu limitele responsabilităţilor menţionate.";– art. 22 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi (3) "(1) Constituie contravenţie următoarele fapte:[…] b) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 5 alin. (2), art. 9, 9^1, 9^2, 12, art. 12^1 alin. (1), art. 13-15 şi la 17.[…](2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) se sancţionează cu amendă de la 100.000.000 lei la 300.000.000 lei, iar contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) se sancţionează cu amendă de la 150.000.000 lei la 500.000.000 lei. … (3) Sancţiunile prevăzute la alin. (2) se aplică şi persoanelor juridice." … Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 41 alin. (1) şi art. 42 alin. (1) referitoare la dreptul la muncă şi interzicerea muncii forţate.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.Astfel, în vederea realizării scopului Legii nr. 656/2002, care constă în prevenirea şi combaterea spălării banilor, precum şi a finanţării actelor de terorism, legiuitorul a prevăzut în cuprinsul acesteia o serie de obligaţii ce revin persoanelor care intră sub incidenţa sa, expres prevăzute la art. 8 din lege. Una dintre aceste obligaţii este cea reglementată de art. 14 alin. (1) din acelaşi act normativ şi constă în desemnarea uneia sau mai multor persoane care au responsabilităţi în aplicarea Legii nr. 656/2002, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, împreună cu natura şi cu limitele responsabilităţilor menţionate. Instituirea acestei obligaţii s-a realizat în scopul protejării unui interes general, respectiv prevenirea şi combaterea spălării banilor, şi nu poate fi considerată o încălcare a dreptului la muncă, prevăzut la art. 41 din Constituţie, drept care implică libertatea alegerii profesiei şi a locului de muncă, în funcţie de aptitudini, dorinţe, aspecte de ordin economic şi voinţa celor interesaţi. De asemenea, obligaţia prevăzută de textul de lege criticat nu constituie muncă forţată, fiind în concordanţă cu dispoziţiile cuprinse în art. 42 alin. (2) lit. c) din Constituţie, potrivit cărora „Nu constituie muncă forţată: […] prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege”.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1), art. 22 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, excepţie invocată de Societatea Comercială „Esse Emme Design” – S.R.L. în Dosarul nr. 15.936/211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește