DECIZIE nr. 1.160 din 11 decembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 1, art. 64 alin. 1, art. 90 alin. 2 şi art. 215 alin. 4 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 1, art. 64 alin. 1, art. 90 alin. 2 şi art. 215 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Ioan Cionca şi Vasile Ion Rob în Dosarul nr. 1.730/266/2006 al Judecătoriei Negreşti Oaş.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii că partea Consiliul Local Târna Mare a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei, motivată de faptul că la acest termen nu poate fi apărată de un avocat, deoarece primarul comunei refuză plata onorariului acestuia, deşi consiliul local a hotărât angajarea unui avocat.Ministerul Public nu este de acord cu amânarea cauzei.Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a cauzei.Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Decizia penală nr. 142/R din 25 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.730/266/2006, Tribunalul Satu Mare – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 1, art. 64 alin. 1, art. 90 alin.2 şi art. 215 alin.4 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Ioan Cionca şi Vasile Ion Rob în Dosarul nr. 1.730/266/2006 al Judecătoriei Negreşti Oaş.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece atribuie valoare probatorie în procesul penal unui act de constatare care, în opinia autorilor excepţiei, este întocmit potrivit unei proceduri specifice ce reglementează activitatea Curţii de Conturi, procedură care se desfăşoară în afara procesului penal şi fără respectarea garanţiilor recunoscute de lege părţilor în cadrul procesului penal. Se arată în acest sens că art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală reglementează o excepţie de la regula cuprinsă în alin. 1 al aceluiaşi text, permiţând ca procesele-verbale de constatare încheiate de alte organe decât cele judiciare, în procedurile administrative de control, să fie mijloace de probă "dacă legea prevede aceasta". Această din urmă precizare, care condiţionează excepţia de prevederea "legii", nu reprezintă o garanţie suficientă pentru asigurarea unui proces echitabil, ci, dimpotrivă, nu face decât să alimenteze inechităţile în domeniul penal, autorizând un amestec inadmisibil al procedurilor administrative în procedurile penale. Procedurile administrative de control ce preced întocmirea proceselorverbale şi a actelor de constatare semnalate de art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală nu satisfac exigenţele procedurale impuse de dreptul la un proces echitabil. Or, în măsura în care textele de lege criticate conferă acestor acte vocaţia de a fi folosite ulterior ca mijloace de probă în procesul penal (cu privire la faptele şi împrejurările de fapt constatate, precum şi cu privire la explicaţiile persoanelor la care se referă şi a martorilor asistenţi), ele trebuie să se supună tuturor cerinţelor impuse de aplicarea dreptului la un proces echitabil în materie penală, respectiv: egalitatea de arme, contradictorialitatea, obligarea de motivare a actelor judiciare, comunicarea probelor, posibilitatea exercitării căilor de atac, publicitatea, independenţa şi imparţialitatea autorităţilor justiţiei, respectarea prezumţiei de nevinovăţie şi garantarea exercitării drepturilor apărării. În plus, independenţa şi imparţialitatea justiţiei sunt puse în pericol, deoarece s-a creat posibilitatea ca judecătorii să-şi poată întemeia soluţia de condamnare pe acte întocmite în afara procesului penal.Tribunalul Satu Mare – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât "procesele-verbale de constatare întocmite de către controlorii Curţii de Conturi sunt susceptibile de a fi considerate mijloace de probă în sensul art. 64 din Codul de procedură penală şi pot servi la aflarea adevărului în condiţiile în care se coroborează cu alte probe din dosar, luând în considerare că, în conformitate cu art. 63 din Codul de procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită, aprecierea lor făcându-se fie de organul de urmărire penală, fie de către instanţa de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate. Folosirea actelor încheiate de alte organe în procesul penal este guvernată de regulile procedurii penale, reguli ce se aplică tuturor mijloacelor de probă. Astfel, aceste procese-verbale şi acte de constatare se aduc la cunoştinţa părţilor în cadrul unui proces public, cu respectarea contradictorialităţii, a dreptului la apărare, şi pot fi contestate de părţi, în concordanţă cu cerinţele dreptului la un proces echitabil.Avocatul Poporului, referindu-se şi la jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în această materie, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 63 alin. 1, art. 64 alin. 1, art. 90 alin. 2 şi art. 215 alin. 4 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:– Art. 63 alin. 1: "Constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei.";– Art. 64 alin. 1: "Mijloacele de probă prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă sunt: declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului, declaraţiile părţii vătămate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente, declaraţiile martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de probă, constatările tehnico-ştiinţifice, constatările medico-legale şi expertizele.";– Art. 90 alin. 2: "De asemenea, sunt mijloace de probă procesele-verbale şi actele de constatare, încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta.";– Art. 214 alin. 5: "Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de probă."Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2) şi (3) referitoare la imparţialitatea şi independenţa justiţiei. Se invocă, de asemenea, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile art. 90 alin. 2 şi art. 215 alin. 4 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 793 din 27 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 710 din 22 octombrie 2007, Decizia nr. 524 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, şi Decizia nr. 331 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 28 iulie 2005, prin care Curtea, pentru considerentele acolo reţinute, a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstitu – ţionalitate invocate.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestor decizii sunt valabile şi în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce priveşte art. 63 alin. 1 şi art. 64 alin. 1 din Codul de procedură penală, faţă de care nu au fost formulate critici distincte.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 1, art. 64 alin. 1, art. 90 alin. 2 şi art. 215 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Ioan Cionca şi Vasile Ion Rob în Dosarul nr. 1.730/266/2006 al Judecătoriei Negreşti Oaş.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 decembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește