DECIZIE nr. 1.156 din 11 decembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Vasile Lăcătuş şi Felicia Lăcătuş în Dosarul nr. 24.914/2/2004 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 574D/2007, nr. 691D/2007, nr. 707D/2007 şi nr. 851D/2007, având acelaşi obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, având în vedere că sunt îndeplinite cerinţele conexării prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca aceste dosare să fie conexate.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 574D/2007, nr. 691D/2007, nr. 707D/2007 şi nr. 851D/2007 la Dosarul nr. 498D/2007, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiilor ca neîntemeiate, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 24.914/2/2004, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Vasile Lăcătuş şi Felicia Lăcătuş.Prin Încheierea din 1 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.979/62/Ap/2006, Tribunalul Braşov – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Elsa Furfurica Petrovna, Magdalena Porr şi Ida Porr.Prin Încheierea din 18 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.938/85/2006, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Reinhold Muhlsteffen.Prin Încheierea din 7 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 245/296/2007, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 pct. 5 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, „astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005„, excepţie ridicată de Terezia Mutter.Prin Încheierea din 28 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7.425/190/2006 (număr în format vechi 7.402/C/2006), Judecătoria Bistriţa – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Palmor Shoshana şi Iacob Schaffer.În motivările excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât validează acte de înstrăinare lovite de nulitate absolută, acte ce au ca obiect imobilele foştilor proprietari, preluate fără titlu, modificând astfel în mod esenţial regimul juridic aplicabil anterior tuturor actelor de înstrăinare a unor bunuri imobile încheiate sub imperiul său în virtutea principiului "tempus regit actum". De asemenea, se mai susţine că stabilirea, prin norma criticată, ca termenul de prescripţie pentru a ataca contractele de vânzare-cumpărare a imobilelor cumpărate de foştii chiriaşi să înceapă să curgă de la data la care aceste contracte au fost făcute publice contravine dispoziţiilor constituţionale. Astfel, se arată că, "în regiunile în care publicitatea imobiliară se realizează prin cartea funciară, fostul proprietar care a formulat notificare pentru restituirea imobilului nu avea cunoştinţă de existenţa unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate între statul român şi foştii chiriaşi şi nu a putut să solicite nulitatea lor în termenul prevăzut de art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001„.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă apreciază excepţia ca nefondată.Tribunalul Braşov – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) este întemeiată. În acest sens, arată că acest text de lege contravine principiilor constituţionale ale egalităţii în drepturi şi ale accesului liber la justiţie, întrucât, prin derogare de la dreptul comun, prevede un termen în care poate fi exercitat dreptul la acţiune în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate fără titlu. În ce priveşte art. 45 alin. (2), apreciază că acest text este constituţional.Judecătoria Sibiu consideră că art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi. În acest sens, arată că, „deşi situaţia juridică a proprietarului care solicită constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare în temeiul art. 45 alin. (5) este identică cu a proprietarului care atacă actul juridic de înstrăinare pe temeiul dreptului recunoscut de art. III al titlului I din Legea nr. 247/2005, pentru primul, termenul de prescripţie al dreptului la acţiune curge de la data „apariţiei legii”, iar pentru cel de-al doilea proprietar termenul curge de la data intrării în vigoare a actului normativ, sau, după caz, de la data luării la cunoştinţă a încheierii contractului.”Judecătoria Satu Mare apreciază excepţia ca întemeiată, fără a-şi motiva opinia.Judecătoria Bistriţa – Secţia civilă opinează în sensul respingerii excepţiei.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, invocând, de asemenea, jurisprudenţa Curţii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 45 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu următorul conţinut:– Art. 45 alin. (2) şi (5): "(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bunăcredinţă.[…](5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi." … Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt: art. 15 referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 136 referitor la proprietate. Este invocată, de asemenea, încălcarea art. 6 paragraful 1 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din primul Protocol adiţional la convenţie, art. 1 teza întâi şi art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 14 pct. 1 teza întâi, precum şi art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 45 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 10/2001 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin numeroase decizii, ca de exemplu Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Decizia nr. 826 din 16 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006, şi Decizia nr. 235 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 25 aprilie 2007, precum şi Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, Decizia nr. 373 din 4 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 25 mai 2006, şi Decizia nr. 288 din 22 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 4 mai 2007, Curtea a statuat că aceste prevederi de lege sunt constituţionale.În considerentele acestor decizii, referindu-se la art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, Curtea a reţinut că acest text de lege consacră un principiu din dreptul civil, şi anume sancţionarea cu nulitate absolută a actelor juridice încheiate cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, cu excepţia acelora încheiate de dobânditorii de bună-credinţă; şi că ocrotirea interesului dobânditorului de bună-credinţă a fost determinată de raţiuni care vizează asigurarea securităţii circuitului civil şi stabilitatea raporturilor civile.În ce priveşte alin. (5) al art. 45 din aceeaşi lege, Curtea a reţinut că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Împrejurarea că persoana interesată, deşi cunoştea sau trebuia să cunoască termenul de introducere a acţiunii în constatarea nulităţii, precum şi consecinţele juridice ale nerespectării acestuia, nu s-a conformat exigenţei legale lipseşte de îndreptăţire critica reglementării în cauză, potrivit principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans".Soluţiile pronunţate în deciziile anterior menţionate, precum şi considerentele ce au stat la baza acestora îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Vasile Lăcătuş şi Felicia Lăcătuş în Dosarul nr. 24.914/2/2004 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, Elsa Furfurică Petrovna, Magdalena Porr şi Ida Porr în Dosarul nr. 1.979/62/Ap/2006 al Tribunalului Braşov – Secţia civilă, Reinhold Muhlsteffen în Dosarul nr. 3.938/85/2006 al Judecătoriei Sibiu, Terezia Mutter în Dosarul nr. 245/296/2007 al Judecătoriei Satu Mare şi de Palmor Shoshana şi Iacob Schaffer în Dosarul nr. 7.425/190/2006 (număr în format vechi 7.402/C/2006) al Judecătoriei Bistriţa – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 decembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof.univ.dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește