DECIZIE nr. 1.153 din 11 decembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Albert Poch în Dosarul nr. 12.029/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal se prezintă, personal şi asistat de avocat G.G. Florescu, autorul excepţiei. De asemenea, sunt prezente Rodica Macri şi Lavinia Burculeţ, prin avocat E. Ciurezu. Lipseşte Raula Poch, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecată.Avocata E. Ciurezu solicită respingerea excepţiei, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 12.029/299/2006, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Albert Poch într-o cauză civilă având ca obiect evacuarea şi schimbul obligatoriu de locuinţă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât dau posibilitatea rudelor unui criminal de război, cum este în cazul în speţă, să ceară şi să obţină imobilele confiscate conform Legii nr. 312/1945 pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării sau de crime de război.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu- ţionalitate.Guvernul apreciază excepţia ca neîntemeiată. În acest sens, arată că soluţia de restituire a unor categorii de imobile este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază exercitarea dreptului acestuia de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută cu privire la dreptul de proprietate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: „(1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege: […]b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare pentru infracţiuni de natură politică, prevăzute de legislaţia penală, săvârşite ca manifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunist.[…]" … Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 4 alin. (2) care consacră principiile nediscriminării, art. 6 privind dreptul la identitate, art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în cauza de faţă.Astfel, prin Decizia nr. 428 din 10 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, Curtea a reţinut, referindu-se la jurisprudenţa anterioară, că „Soluţia de restituire a unor asemenea categorii de imobile (aşa cum este şi cazul celor restituite în temeiul Legii nr. 10/2001) este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază exercitarea dreptului pe care acesta îl are în a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi a abuzurilor din legislaţia trecută. Mai mult, prevederile legale criticate, instituind principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, nu contravin dispoziţiilor art. 11 – Dreptul internaţional şi dreptul intern şi art. 44 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) din Constituţie, referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată, ci, dimpotrivă, sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.”Curtea, prin aceeaşi decizie, a mai constatat că nu poate fi reţinută nici încălcarea principiului constituţional al liberului acces la justiţie, prevăzut de art. 21 alin. (1), dat fiind că autorul excepţiei a avut posibilitatea să se adreseze instanţelor de judecată şi să conteste deciziile administrative de soluţionare a cererii de restituire în natură.Considerentele şi soluţia deciziei menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Albert Poch în Dosarul nr. 12.029/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 decembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește