DECIZIE nr. 1.151 din 11 decembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală şi art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală şi art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Florentina-Rodica Puşcău în Dosarul nr. 4.900/P/111/2006 al Tribunalului Bihor – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că asupra prevederilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală şi art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie Curtea s-a mai pronunţat, în sensul respingerii excepţiei. Cu privire la prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, apreciază că acestea instituie o obligaţie deontologică pentru persoanele prevăzute de ipoteza normei juridice, fără a aduce atingere prevederilor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.900/P/111/2006, Tribunalul Bihor – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitu- ţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.Excepţia a fost ridicată într-o cauză penală în care autorul acesteia a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 11 din Legea nr. 78/2000.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece „interzice în mod imperativ şi unilateral unei persoane să desfăşoare o anumită activitate sau să ocupe un anumit loc de muncă”. Totodată, dispoziţiile art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală şi ale art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 aduc atingere art. 131 şi 132 din Constituţie, „în măsura în care permit, în cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, delegarea cu caracter general a actelor de urmărire penală către ofiţerii de poliţie judiciară”.Tribunalul Bihor – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 nu aduce atingere art. 41 alin. (1) din Constituţie, deoarece nu stabileşte nicio interdicţie în ceea ce priveşte alegerea profesiei, meseriei, ocupaţiei sau locului de muncă.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că finalitatea acestora o constituie îndeplinirea de către persoanele în cauză a îndatoririlor ce le revin din exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională, fără ca prin acestea să dobândească foloase necuvenite.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultă din motivarea acesteia, îl constituie prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, ale art. 217 alin. (4) din Codul de procedură penală, cu modificările aduse prin art. I pct. 119 din Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, şi ale art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002.Textele de lege criticate au următorul cuprins:Art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000: „(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârşită într-un interval de 5 ani de la încetarea funcţiei, atribuţiei ori însărcinării, aceasta se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.”Art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală: "În cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune prin ordonanţă ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliţiei judiciare."Art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002: „Dispoziţiile procurorilor din Direcţia Naţională Anticorupţie sunt obligatorii pentru ofiţerii de poliţie judiciară prevăzuţi la alin. (1). Actele întocmite de ofiţerii de poliţie judiciară din dispoziţia scrisă a procurorului sunt efectuate în numele acestuia.”Prevederile art. 11 alin. (1), la care face referire alin. (2) al aceluiaşi articol, au următorul conţinut: "(1) Fapta persoanei care, în virtutea funcţiei, a atribuţiei ori a însărcinării primite, are sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat, de a îndeplini pentru acesta vreo însărcinare, de a intermedia sau de a înlesni efectuarea unor operaţiuni comerciale sau financiare de către agentul economic privat ori de a participa cu capital la un asemenea agent economic, dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect foloase necuvenite, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani."Excepţia este raportată la prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) referitoare la dreptul la muncă şi libertatea alegerii profesiei, a meseriei, a ocupaţiei şi a locului de muncă, ale art. 131 privind rolul Ministerului Public şi art. 132 referitoare la statutul procurorilor.Examinând excepţia, Curtea reţine următoarele:I. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, Curtea observă că aceasta este neîntemeiată. Astfel, textul de lege criticat a fost adoptat cu scopul de a sancţiona primirea directă sau indirectă de foloase necuvenite de către cei care, în virtutea funcţiei, a atribuţiei ori a însărcinării primite, au avut sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat, într-un interval de 5 ani de la încetarea funcţiei, atribuţiei ori însărcinării.Aşa fiind, nu poate fi primită critica privind încălcarea, prin prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie privind dreptul la muncă şi libertatea alegerii profesiei, a meseriei, a ocupaţiei şi a locului de muncă. Aceasta, deoarece, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, libertatea alegerii profesiei, a meseriei şi a locului de muncă nu este incompatibilă cu stabilirea condiţiilor în care poate fi exercitată o profesie, pentru ca aceasta să corespundă naturii şi finalităţii sale.II. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală şi ale art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, Curtea observă că autorul excepţiei solicită declararea neconstituţionalităţii acestora „în măsura în care permit, în cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, delegarea cu caracter general a actelor de urmărire penală către ofiţerii de poliţie judiciară”.Or, cenzurarea unei eventuale interpretări şi aplicări a textelor de lege criticate, în sensul în care s-ar delega ofiţerilor de poliţie judiciară efectuarea tuturor actelor de urmărire penală, nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate.Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală şi ale art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Florentina-Rodica Puşcău în Dosarul nr. 4.900/P/111/2006 al Tribunalului Bihor – Secţia penală.II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală şi ale art. 10 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 decembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește