DECIZIE nr. 1.147 din 4 decembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3, ale art. 163 alin. 3, ale art. 164 alin. 3, ale art. 165, ale art. 235, ale art. 238 alin. 2, ale art. 242 alin. 2 şi ale art. 244 din Codul de procedură civilă şi ale art. 148 lit. f) şi ale art. 160^3 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3, ale art. 163 alin. 3, ale art. 164 alin. 3, ale art. 165, ale art.235, ale art. 238 alin. 2, ale art. 242 alin. 2 şi ale art. 244 din Codul de procedură civilă şi ale art. 148 lit. f) şi ale art. 160^3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 4.968/99/2005 al Tribunalului Iaşi – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra unei noi cereri de amânare depuse la dosar de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prin care solicită un termen mai îndelungat.Reprezentantul Ministerul Public solicită respingerea acestei cereri.Întrucât cauza este la al doilea termen de judecată, Curtea respinge cererea de amânare, potrivit dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din Codul de procedură civilă ca fiind neîntemeiată, iar a dispoziţiilor din Codul de procedură penală ca fiind inadmisibilă, acestea din urmă neavând legătură cu soluţionarea cauzei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.968/99/2005, Tribunalul Iaşi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3, ale art. 163 alin. 3, ale art. 164 alin. 3, ale art. 165, ale art. 235, ale art. 238 alin. 2, ale art. 242 alin. 2 şi ale art. 244 din Codul de procedură civilă şi ale art. 148 lit. f) şi ale art. 160^3 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Emil Balaure într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece încalcă dreptul la un proces echitabil, prin împiedicarea recuzării întregii instanţe, prin reglementarea procedurii conexării, prin formularea unor dispoziţii facultative, iar nu imperative pentru instanţele de judecată şi prin faptul că încheierile date în timpul judecăţii nu pot fi atacate decât odată cu fondul.Tribunalul Iaşi – Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor Constituţiei.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate sunt norme de procedură, pe care legiuitorul are libertatea să le adopte pentru o bună administrare a justiţiei, şi nu contravin prevederilor constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3, ale art. 163 alin. 3, ale art. 164 alin. 3, ale art. 165, ale art. 235, ale art. 238 alin. 2, ale art. 242 alin. 2 şi ale art. 244 din Codul de procedură civilă şi ale art. 148 lit. f) şi ale art.160^3 din Codul de procedură penală.Dispoziţiile criticate din Codul de procedură civilă au următorul cuprins:– Art. 28 alin. 2 şi 3: "Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia.Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiaşi judecător.";– Art. 163 alin. 3: "Dacă excepţia este primită, dosarul se va trimite instanţei care a fost mai întâi învestită, iar în cazul când pricinile se află în judecata unor instanţe de grade deosebite, la instanţa cu grad mai înalt.";– Art. 164 alin. 3: "Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestită, afară numai dacă amândouă părţile cer trimiterea lui la una din celelalte instanţe.";– Art. 165: "În orice stare a judecăţii se pot despărţi pricinile întrunite, dacă instanţa socoteşte că numai una din ele este în stare de judecată.";– Art. 235: "Oricine are interes să constate de urgenţă mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor lucruri, mişcătoare sau nemişcătoare, sau să dobândească recunoaşterea unui înscris, a unui fapt ori a unui drept, va putea cere administrarea acestor dovezi dacă este primejdie ca ele să dispară sau să fie greu de administrat în viitor.Cererea poate fi făcută chiar dacă nu este primejdie în întârziere, în cazul când pârâtul îşi dă învoirea.";– Art. 238 alin. 2: "Încheierea dată în timpul judecării unei pricini nu poate fi atacată decât odată cu fondul.";– Art. 242 alin. 2: "Cu toate acestea pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă.";– Art. 244: "Instanţa poate suspenda judecata:1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă."Art. 148 lit. h) şi art. 160^3 din Codul de procedură penală reglementează condiţiile luării măsurii arestării preventive şi, respectiv, modificarea sau ridicarea controlului judiciar instituit de instanţă.Excepţia de neconstituţionalitate este raportată la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, referitoare la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:I. Cu privire la dispoziţiile art. 148 lit. h) şi art. 160^3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate îl constituie judecarea unei acţiuni în pretenţii. Ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor de neconstituţionalitate a unor legi sau ordonanţe sau a unei dispoziţii din legi sau ordonanţe „care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia”, Curtea constată că dispoziţiile criticate din Codul de procedură penală, care se referă la condiţiile luării măsurii arestării preventive şi la controlul judiciar instituit de instanţa de judecată, nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate. Prin urmare, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 lit. h) şi art. 160^3 din Codul de procedură penală.II. Referitor la dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii, constatând că acestea sunt constituţionale. De exemplu, prin Decizia nr. 53/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 23 februarie 2007, Curtea a statuat că, prin reglementările cuprinse în Codul de procedură civilă referitoare la imposibilitatea recuzării tuturor judecătorilor unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia, legiuitorul nu a înţeles să limiteze accesul liber la justiţie, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a acestui drept constituţional. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii.Cu privire la dispoziţiile art. 244 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 29/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 26 februarie 2004, statuând că, având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendării cursului judecăţii, instanţa este chemată să cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecăţii. Prin urmare, lăsarea măsurii suspendării la aprecierea judecătorului, atunci când dezlegarea pricinii depinde de existenţa unui drept care face obiectul unui alt proces aflat în curs, este menită să-i permită acestuia să-şi exercite rolul activ, sancţionând eventualele tentative de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât în situaţia în care suspendarea ar avea caracter imperativ.De asemenea, Curtea s-a pronunţat, prin Decizia nr. 721/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 25 octombrie 2007, asupra dispoziţiilor art. 165 din Codul de procedură civilă, constatând că acestea nu înlătură posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, posibilitatea instanţei de judecată de a dispune disjungerea cauzelor conexe neaducând atingere intereselor părţilor, ci, dimpotrivă, contribuind la evitarea tergiversării în soluţionarea cauzei.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte celelalte dispoziţii criticate din Codul de procedură civilă, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei sunt neîntemeiate, deoarece, pe de-o parte, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, procedura de judecată este stabilită numai prin lege, iar, pe de altă parte, dispoziţiile procedurale care stabilesc instanţa căreia i se va trimite dosarul, în cazurile de conexitate sau de litispendenţă, cele care reglementează procedura de asigurare a dovezilor şi cele referitoare la judecarea cauzei în lipsă nu contravin în niciun fel dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 lit. f) şi ale art. 160^3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 4.968/99/2005 al Tribunalului Iaşi – Secţia civilă.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3, ale art. 163 alin. 3, ale art. 164 alin. 3, ale art. 165, ale art. 235, ale art. 238 alin. 2, ale art. 242 alin. 2 şi ale art. 244 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 decembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește