DECIZIE nr. 1.144 din 4 decembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, excepţie ridicată de Steluţa Carmen Toma în Dosarul nr. 40.912/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerând că prevederile legale criticate sunt constituţionale, legiuitorul fiind în drept să reglementeze norme de procedură şi de competenţă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 4 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 40.912/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 26/1990, excepţie ridicată de Steluţa Carmen Toma în cauza ce are ca obiect judecarea recursului împotriva unei sentinţe prin care s-a respins cererea de radiere a menţiunii privind sediul social.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate, care stabilesc că raporturile dintre părţi trebuie soluţionate numai pe calea justiţiei, contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie. Se arată că accesul la justiţie este un drept, şi nu o obligaţie a cetăţeanului "de a trece prin justiţie actele pe care le face pentru a deveni valabile."Totodată, autorul excepţiei consideră că prevederile legale criticate încalcă şi art. 45 din Constituţie, întrucât nu permit exercitarea dreptului cetăţeanului de a încheia convenţiile pe care le doreşte.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă drepturile garantate de Constituţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin.(1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 sunt constituţionale. Se apreciază că aceste prevederi legale constituie norme de procedură a căror reglementare aparţine competenţei exclusive a legiuitorului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 348/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 12 iulie 2001, şi prin cartea II, titlul II, art. VIII, pct. 23 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, dispoziţii care au următorul conţinut: (1) Orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o menţiune în registrul comerţului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost desfiinţate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menţionarea în registrul comerţului.(2) Cererea se depune şi se menţionează în registrul comerţului la care s-a făcut înmatricularea comerciantului. În termen de 3 zile de la data depunerii oficiul registrului comerţului înaintează cererea tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul comerciantului, iar în cazul sucursalelor înfiinţate în alt judeţ, tribunalului din acel judeţ. … (3) Tribunalul se pronunţă asupra cererii cu citarea oficiului registrului comerţului şi a comerciantului. … (4) Hotărârea judecătorească de soluţionare a cererii poate fi atacată numai cu recurs, iar termenul de recurs curge de la pronunţare, pentru părţile prezente, şi de la comunicare, pentru părţile lipsă. … (5) Oficiul registrului comerţului va efectua radierea şi va publică hotărârea judecătorească irevocabilă în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala părţii care a introdus cererea. În acest scop, instanţa va comunică oficiului registrului comerţului hotărârea judecătorească, în copie legalizată, cu menţiunea rămânerii irevocabile." … Autorul excepţiei susţine că aceste prevederi legale încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 45 referitor la libertatea economicăExaminând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 26/1990 instituie dreptul persoanelor fizice sau juridice, prejudiciate ca efect al unei înmatriculări ori printr-o menţiune în registrul comerţului, să ceară radierea înregistrării păgubitoare. Radierea poate fi cerută însă numai în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost desfiinţate, în tot sau în parte, sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea. Totodată, dispoziţiile legale prevăd şi posibilitatea ca hotărârea judecătorească de soluţionare a cererii de radiere să fie atacată cu recurs.Analizând dispoziţiile legale criticate, Curtea constată că acestea prevăd, în mod evident, tocmai dreptul persoanelor prejudiciate printr-o înregistrare păgubitoare în registrul comerţului, menţionate în textul de lege, de a se adresa instanţei de judecată, precum şi posibilitatea folosirii unei căi de atac împotriva hotărârii judecătoreşti de soluţionare a cererii, fiind astfel respectat principiul constituţional al accesului la justiţie. Condiţionarea dreptului de a cere radierea înregistrării de desfiinţarea prin hotărâri judecătoreşti irevocabile a actelor care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea nu semnifică nici îngrădirea accesului la justiţie şi nici "o obligaţie a cetăţeanului de a trece prin justiţie actele pe care le face pentru a deveni valabile", cum susţine autorul excepţiei. Această prevedere legală constituie o parte integrantă a modalităţii în care legiuitorul a dorit să reglementeze cap. III al Legii nr. 26/1990, intitulat „Efectuarea înregistrărilor”, fiind astfel respectate dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate prin invocarea art. 45 din Constituţie, Curtea constată că este neîntemeiată, deoarece scopul reglementărilor legale, ca de altfel al întregii legi, este tocmai garantarea, în condiţiile prevăzute, a accesului persoanei la o activitate economică şi a liberei iniţiative, iar nu îngrădirea acestui drept fundamental.Curtea s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 26/1990 prin Decizia nr. 241 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 5 mai 2006, în sensul respingerii acesteia. Cu acel prilej, a constatat că prevederile legale criticate sunt norme procedurale care reglementează aspecte referitoare la funcţionarea societăţilor comerciale în condiţii de legalitate, fără să conţină dispoziţii de natură să îngrădească dreptul de liber acces la justiţie ori dreptul de a beneficia de un proces echitabil.Întrucât în cauza de faţă nu au fost aduse elemente noi, de natură să reconsidere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, excepţie ridicată de Steluţa Carmen Toma în Dosarul nr. 40.912/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 decembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește