DECIZIE nr. 1.142 din 4 decembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Bogdan Sabo în Dosarul nr. 1.734/84/2007 al Tribunalului Sălaj – Secţia penală.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea nr. 62/R/2007 din 10 iulie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.734/84/2007, Curtea de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Bogdan Sabo în Dosarul nr. 1.734/84/2007 al Tribunalului Sălaj – Secţia penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că formularea utilizată de legiuitor la redactarea textului ce face obiectul excepţiei, şi anume sintagma "inculpatul a săvârşit o infracţiune", este defectuoasă. Aceasta, întrucât nu se poate afirma că s-a săvârşit o infracţiune decât în momentul în care există o hotărâre de condamnare definitivă. În opinia autorului excepţiei, "formularea corectă şi în deplină concordanţă cu Legea fundamentală ar fi «inculpatul este suspectat de săvârşirea unei infracţiuni», în locul actualei formulări."Curtea de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, întrucât art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală nu aduce atingere prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, neexistând nicio încălcare a prezumţiei de nevinovăţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, pentru aceleaşi considerente care fundamentează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că folosirea, în dispoziţiile legale criticate, a termenului "infracţiune" are o semnificaţie pur tehnică. Prin luarea măsurii prevăzute de aceste dispoziţii legale, învinuitul sau inculpatul nu este considerat vinovat, vinovăţia acestuia urmând să fie stabilită de instanţa judecătorească, prin hotărâre definitivă de condamnare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi există vreunul dintre următoarele cazuri: […]f) inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică." … Se susţine că textul de lege criticat este în contradicţie cu art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, referitor la prezumţia de nevinovăţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.Astfel, din interpretarea dispoziţiilor legale criticate nu rezultă că inculpatului i se impută săvârşirea unei infracţiuni, fapt care nu poate fi stabilit decât prin hotărâre judecătorească de condamnare rămasă definitivă. De asemenea, folosirea de către legiuitor a termenului "infracţiune" are o semnificaţie pur tehnică, acesta desemnând încadrarea faptei cu privire la care există probe sau indicii temeinice că a fost săvârşită de inculpat într-un anumit text de lege, care prevede fapta ca infracţiune şi o sancţionează cu o pedeapsă de o anumită gravitate. Aşa fiind, contrar susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile legale examinate nu contravin prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, referitoare la prezumţia de nevinovăţie.În acelaşi sens Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 76 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 22 februarie 2005, şi prin Decizia nr. 245 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 30 martie 2006. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia adoptată şi argumentele ce au stat la baza acestor decizii se menţin şi în cauza de faţă.În plus, criticile privind caracterul defectuos al redactării prevederilor criticate şi propunerea de reformulare a acestora, în sensul arătat în motivarea excepţiei, nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”. Prin urmare, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa cu privire la o eventuală redactare defectuoasă a textului legal criticat şi nici nu poate face propuneri de lege ferenda.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Bogdan Sabo în Dosarul nr. 1.734/84/2007 al Tribunalului Sălaj – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 decembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește