DECIZIE nr. 1.142 din 15 septembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 104 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zolatan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 104 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ovidiu Ciprian Ciocani în Dosarul nr. 957/325/2009 al Judecătoriei Timişoara.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 957/325/2009, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 104 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ovidiu Ciprian Ciocani.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcă prezumţia de nevinovăţie şi principiul statului de drept, deoarece organul constatator este liber să constate contravenţiile, să stabilească vinovăţia şi să aplice sancţiunile potrivit unei competenţe foarte largi, fiind scutit apoi de orice sarcină a probării acuzaţiilor şi sancţiunilor îndreptate împotriva contravenientului. Însuşi contravenientul trebuie să îşi probeze în faţa instanţei nevinovăţia, deşi constituţional ar fi ca organul constatator să facă acest lucru. Art. 104 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 încalcă, în opinia autorului excepţiei, principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, întrucât atribuie în competenţa şefului poliţiei rutiere pe raza căreia s-a produs fapta dreptul de a dispune cu privire la reducerea perioadei de suspendare, ceea ce are semnificaţia unei ingerinţe a puterii executive în activitatea autorităţii judecătoreşti.Judecătoria Timişoara apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele ale art. 104 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare.Dispoziţiile din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 criticate fac parte din cap. II al ordonanţei, intitulat „Constatarea contravenţiei”, şi din cap. III – „Aplicarea sancţiunilor contravenţionale”. Aceste texte reglementează aspecte procedurale referitoare la cuprinsul procesului-verbal de contravenţie şi la modalitatea de aplicare a sancţiunii de către agentul constatator.Art. 104 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 are următorul cuprins: „La cererea titularului permisului de conducere, perioadele de suspendare se reduc de către şeful poliţiei rutiere a judeţului sau a municipiului Bucureşti pe raza căreia a fost săvârşită fapta ori de către şeful poliţiei rutiere din Inspectoratul General al Poliţiei Române, dar nu mai puţin de 30 de zile, în condiţiile prevăzute în regulament.”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea reţine următoarele:I. Dispoziţiile art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, din prisma unor critici asemănătoare şi prin raportare la aceleaşi texte fundamentale invocate şi în prezenta cauză. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 69 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009, prin care Curtea a respins, pentru argumentele acolo expuse, excepţia de neconstituţionalitate invocată. Întrucât nu au intervenit elemente noi, cele statuate anterior de Curte se menţin şi în cauza de faţă.II. În ceea ce priveşte critica art. 104 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, se constată că în argumentarea acesteia se porneşte de la o premisă greşită, în sensul că acest text de lege ar institui dreptul „discreţionar” al şefului poliţiei rutiere de a dispune cu privire la o „simplă propunere” a judecătorului. Or, aşa cum se poate constata, procedura administrativă a reducerii perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule reglementată de art. 104 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu presupune acte de dispoziţie în sensul arătat de autorul excepţiei.De asemenea, această procedură nu poate fi interpretată ca având semnificaţia unei ingerinţe a puterii executive în activitatea autorităţii judecătoreşti. Dispunând reducerea perioadelor de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule la cererea titularului permisului de conducere, reprezentantul poliţiei rutiere competent nu limitează în niciun fel "rolul judecătorului", deoarece nu se pronunţă asupra legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal de contravenţie sau asupra vreunei propuneri formulate de judecător în legătură cu sancţiunile aplicate prin acest act, ci examinează respectiva cerere prin stricta raportare la prevederile cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi în regulamentul dat în aplicarea acesteia, pentru a constata dacă solicitantul beneficiază sau nu de reducerea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce. Ca urmare, dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi înfăptuirea justiţiei nu sunt incidente în cauză.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 104 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ovidiu Ciprian Ciocani în Dosarul nr. 957/325/2009 al Judecătoriei Timişoara.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 septembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Marieta Safta–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește