Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 701 din 19 octombrie 2009
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Nu exista acte care fac referire la acest act | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^18 din Codul de procedură penală
Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^18 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Borş în Dosarul nr. 1.582/287/2008 al Judecătoriei Râmnicu Sărat.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a transmis note scrise, prin care solicită admiterea acesteia.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 29 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.582/287/2008, Judecătoria Râmnicu Sărat a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^18 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Constantin Borş cu ocazia rejudecării plângerii împotriva unei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală, plângere respinsă de instanţa de fond ca tardiv introdusă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 385^18 din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, principiul independenţei judecătorilor şi supunerii lor numai legii, precum şi dispoziţiile constituţionale referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, în măsura în care obligă instanţa de fond să respecte hotărârea instanţei de recurs, deşi aceasta din urmă nu respectă decizia Curţii Constituţionale, care vizează chiar litigiul dintre părţi. Astfel, cu ocazia soluţionării recursului împotriva Sentinţei nr. 106 din 28 martie 2007 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, prin care aceasta respinsese ca tardiv formulată plângerea împotriva unei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală, a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, pe motiv că termenul de introducere a plângerii la judecător împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată ar trebui să curgă tot de la comunicarea soluţiei procurorului ierarhic superior şi în cazul în care acesta din urmă a soluţionat cauza după expirarea termenului de 20 de zile prevăzut de art. 277 din Codul de procedură penală. Deşi, prin Decizia nr. 136 din 12 februarie 2008, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală ca fiind neîntemeiată, Tribunalul Buzău, prin Decizia nr. 159 din 29 mai 2008, a admis recursul împotriva sentinţei mai sus menţionate şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond, obligând-o să încalce dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale care este definitivă şi produce efecte obligatorii între părţi.Judecătoria Râmnicu Sărat nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 385^18 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 539/2004 şi nr. 983/2007.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^18 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "Instanţa de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanţei de recurs, în măsura în care situaţia de fapt rămâne cea avută în vedere la soluţionarea recursului.Când hotărârea este desfiinţată numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai în ce priveşte latura penală sau civilă, instanţa de rejudecare se pronunţă în limitele în care hotărârea a fost casată."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi principiul independenţei judecătorilor şi supunerii lor numai legii şi ale art. 147 alin. (4) referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică, în realitate, modul de aplicare a legii de către instanţa de recurs. Eventualele greşeli de aplicare a legii, la care face referire în motivarea excepţiei şi care constituie cauza nemulţumirii autorului excepţiei, nu pot constitui însă motive de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional, fiind de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate va fi respinsă ca inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^18 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Borş în Dosarul nr. 1.582/287/2008 al Judecătoriei Râmnicu Sărat.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 septembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică–-