DECIZIE nr. 1.139 din 28 septembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 728 din Codul civil



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 728 din Codul civil, excepţie ridicată de Daniela Răcănelu şi Ion Răcănelu în Dosarul nr. 940/313/2009 al Judecătoriei Strehaia.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 940/313/2009, Judecătoria Strehaia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 728 din Codul civil, excepţie ridicată de Daniela Răcănelu şi Ion Răcănelu într-o cauză având ca obiect partaj succesoral.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât încetarea stării de indiviziune pe cale judiciară, prin partajarea în natură şi stabilirea unei sulte, constituie un act de expropriere, contrar Legii fundamentale. În susţinerea criticii, aceştia invocă prevederile art. 1 din Legea nr. 33/1994, precum şi cele ale art. 480 şi 481 din Codul civil, apreciind că realizarea dreptului de proprietate, de a dobândi o proprietate, de a o folosi, de a dispune liber de aceasta şi de a putea transmite dreptul său altuia, presupune obligaţia statului de a garanta şi apăra proprietatea obţinută pe căi licite.Judecătoria Strehaia consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reglementarea legală criticată nefiind în contradicţie cu normele constituţionale invocate. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 143/2006 şi nr. 844/2008.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 728 din Codul civil, potrivit cărora "Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărţeala succesiunii, chiar când ar exista convenţii sau prohibiţii contrarii.Se poate face învoire pentru suspendarea diviziunii pe termen de cinci ani. După trecerea acestui timp, învoirea se poate reînnoi."Autorii excepţiei susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (3) privind dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai fost supusă controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi norme din Legea fundamentală şi cu o motivare similară.Astfel, prin deciziile nr. 143 din 23 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 martie 2006, nr. 844 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, şi nr. 641 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 28 iulie 2009, Curtea a statuat că „este de principiu că proprietatea, în majoritatea cazurilor, este pură şi simplă. Sunt situaţii însă când proprietatea este afectată de modalităţi şi prezintă forme speciale. O astfel de modalitate a proprietăţii o reprezintă proprietatea indiviză. Această situaţie însă, uneori, nu este avantajoasă pentru proprietari şi nici favorabilă pentru exploatarea economică a bunurilor, din cauza dificultăţii de a se exercită toate atributele dreptului de proprietate. De aceea, pentru asigurarea unei bune circulaţii a bunurilor şi în interesul coproprietarilor, legea prevede că indiviziunea să poată lua sfârşit oricând şi în mod liber.În consecinţă, art. 728 din Codul civil dispune că "Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune". Deşi art. 728 se referă, în principiu, la partajul succesoral, el conţine o regulă ce se aplică la toate indiviziunile, oricare ar fi izvorul lor, astfel că orice proprietar poate cere ieşirea din indiviziune prin partaj, fără ca ceilalţi coproprietari să se poată opune, cu o singură excepţie, anume cea prevăzută de alineatul 2, şi anume posibilitatea coproprietarilor de a conveni să rămână în indiviziune pe termen de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii acestei convenţii la expirarea termenului".În acest context, Curtea a constatat că art. 728 din Codul civil conţine suficiente mijloace de asigurare a respectării normelor constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, reprezentând totodată o aplicare a principiului potrivit căruia "Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea".În ceea ce priveşte invocarea, în susţinerea criticii, a prevederilor art. 1 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi art. 481 din Codul civil, Curtea reţine că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 728 din Codul civil, excepţie ridicată de Daniela Răcănelu şi Ion Răcănelu în Dosarul nr. 940/313/2009 al Judecătoriei Strehaia.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 septembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește