Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 739 din 5 noiembrie 2010
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Acte care fac referire la acest act: | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 şi art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă
Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 şi art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Asigurare – Reasigurare ARDAF – S.A din Bucureşti în Dosarul nr. 46.591/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 29 iunie 2010 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 8 iulie 2010, iar apoi, din cauza imposibilităţii constituirii legale a completului de judecată a amânat pronunţarea pentru datele de 14 septembrie 2010, 21 septembrie 2010 şi 23 septembrie 2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 18 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 46.591/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 158 alin. 3 şi art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Asigurare – Reasigurare ARDAF – S.A din Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 şi art. 53 din Constituţie, precum şi art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece instituie obligaţia părţilor de a-şi exercită dreptul de a ataca hotărârea de declinare a competenţei într-un termen de 5 zile de la pronunţare, fără a li se da posibilitatea să cunoască motivele hotărârii instanţei. Mai mult, art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevede sancţiunea nulităţii recursului dacă nu a fost motivat în termenul legal, ceea ce prejudiciază grav partea, aceasta fiind privată de dreptul la apărare şi de cel la un proces echitabil.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială consideră că excepţia de necompetenţă este o excepţie dirimantă şi, nu în ultimul rând, un fine de neprimire, astfel încât trebuie soluţionată rapid situaţia de incertitudine ce planează asupra unui litigiu civil ca urmare a învestirii unei instanţe necompetente. De altfel, Codul de procedură civilă prevede şi alte situaţii similare celei din art. 158 alin. 3, de exemplu, art. 582 alin. 1 sau art. 594, principiul avut în vedere de legiuitor fiind acela al soluţionării cu celeritate a cauzelor.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 158 alin. 3 şi art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu următorul conţinut:– Art. 158 alin. 3: "Dacă instanţa se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. Dosarul va fi trimis instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent, de îndată ce hotărârea de declinare a competenţei a devenit irevocabilă.";– Art. 306 alin. 1: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alineatul 2."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 158 din Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească se pronunţă asupra problemelor privind competenţa ei de judecată, în situaţia în care, în cadrul judecării litigiului cu care a fost învestită, se pun în discuţie astfel de aspecte. Asupra excepţiei de necompetenţă instanţa se pronunţă înainte de a se aborda fondul litigiului şi înainte de a se soluţiona alte excepţii, după caz, printr-o încheiere, dacă se declară competentă, sau printr-o hotărâre, dacă instanţa se declară necompetentă. Textul de lege criticat de autorul excepţiei, respectiv art. 158 alin. (3) din Codul de procedură civilă, are în vedere cea de-a doua ipoteză, şi anume admiterea excepţiei de necompetenţă şi implicit declinarea competenţei instanţei de judecată. Având în vedere cele de mai sus, este evident faptul că singurul motiv pe care instanţa îl poate reţine în hotărârea de declinare este propria necompetenţă materială sau teritorială.De asemenea, Curtea constată că instanţa de judecată, dând expresie dreptului la apărare şi principiului contradictorialităţii, este obligată să pună în discuţia prealabilă a părţilor excepţia de necompetenţă, discuţie ce are loc în prezenţa părţilor sau chiar în lipsa lor, dar când toate părţile au fost legal citate.Aşa fiind, Curtea nu poate reţine critica autorului excepţiei potrivit căreia partea interesată nu are posibilitatea cunoaşterii motivelor hotărârii de declinare a competenţei pe care urmează să o atace şi, ca urmare, declararea nulităţii recursului promovat.De altfel, prin Decizia nr. 246 din 4 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008, Curtea a statuat că hotărârea prin care instanţa se declară necompetentă se poate ataca separat cu recurs, întrucât această hotărâre are caracter de dezinvestire. Stabilirea unui termen derogatoriu mai scurt şi care curge de la data pronunţării hotărârii, pentru declararea recursului, s-a impus pentru că soluţionarea incidentului privind competenţa instanţei ţine pe loc judecarea fondului litigiului. Niciuna dintre părţi nu este împiedicată în exercitarea căii de atac în acest termen, având în vedere că acestea, chiar dacă nu sunt prezente în urma îndeplinirii procedurii legale de citare, cunosc termenul de judecată şi depinde doar de diligenţa lor aflarea soluţiei şi declararea recursului.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 şi art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Asigurare – Reasigurare ARDAF – S.A din Bucureşti în Dosarul nr. 46.591/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu–––––