DECIZIE nr. 1.138 din 15 septembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 216 din Codul penal şi ale art. 278^1 alin. 2 şi 8 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 216 din Codul penal şi ale art. 278^1 alin. 2 şi 8 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sorin Scându în Dosarul nr. 27.006/212/2008 al Judecătoriei Constanţa – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 3 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 27.006/212/2008, Judecătoria Constanţa – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 216 din Codul penal şi ale art. 278^1 alin. 2 şi 8 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Sorin Scându cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 216 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 216 din Codul penal încalcă egalitatea în drepturi, întrucât, spre deosebire de numeroase texte incriminatorii din acelaşi cod, şi anume art. 180, 181, 184, 192, 193, 195, 196, 210, 220, 305 şi 307, nu prevede posibilitatea înlăturării răspunderii penale ca efect al împăcării părţilor, deşi faptele penale prevăzute de dispoziţiile legale amintite prezintă acelaşi grad redus de pericol social sau chiar un grad de pericol social mai ridicat, cum este cazul art. 181 din Codul penal. Astfel, se creează o situaţie de discriminare a făptuitorilor vizaţi de art. 216 din Codul penal faţă de cei vizaţi de art. 180, 181, 184, 192, 193, 195, 196, 210, 220, 305 şi 307 din acelaşi cod, fără să existe o justificare raţională şi obiectivă.De asemenea, consideră că prevederile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit cărora, în cazul în care procurorul ierarhic superior nu soluţionează plângerea în termen de 20 de zile, persoana vătămată este ţinută, sub sancţiunea decăderii, să se adreseze instanţei în termen de 20 de zile de la expirarea termenului iniţial de soluţionare a plângerii de către procurorul ierarhic superior, aduc atingere dreptului la un proces echitabil, accesului liber la justiţie şi dreptului la un recurs efectiv, întrucât aceste drepturi nu înseamnă numai posibilitatea de a te adresa instanţei de judecată, ci şi de a beneficia de mijloace adecvate ocrotirii dreptului încălcat.Totodată, arată că art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil, accesul liber la justiţie şi dreptul la un recurs efectiv, întrucât nu prevede posibilitatea ca, în cazul în care prin actul de netrimitere în judecată a fost aplicată o amendă administrativă sau s-a dispus luarea unei măsuri de siguranţă, judecătorul, admiţând plângerea, să se pronunţe numai asupra acestor aspecte.Judecătoria Constanţa – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală nu aduce atingere dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei. Menţionează că legiuitorul a stabilit termenele de formulare a plângerii împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată date de procuror, urmărind atât rezolvarea acestor plângeri într-un termen rezonabil, cât şi împiedicarea exercitării abuzive a dreptului la petiţie, după trecerea unui interval mare de timp de la adoptarea soluţiei de către procuror. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 598/2005, nr. 232/2007 şi nr. 904/2007.Cu privire la dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, instanţa consideră că şi acestea sunt conforme cu prevederile constituţionale invocate, din interpretarea textului de lege criticat nerezultând interdicţia ca instanţa, odată ce a admis plângerea şi a reţinut cauza spre judecare, să diminueze cuantumul amenzii administrative aplicate, dacă apreciază că acesta este excesiv.În fine, referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 216 din Codul penal, arată că aceasta urmăreşte completarea textului de lege criticat, în sensul introducerii unei cauze care să înlăture răspunderea penală, aspect care excedează competenţei Curţii Constituţionale, ţinând de domeniul exclusiv al legiuitorului. Instanţa apreciază însă că, de lege ferenda, se impune ca, şi în cazul altor infracţiuni decât cele pentru care, în prezent, este consacrată legal posibilitatea înlăturării răspunderii penale ca urmare a împăcării părţilor, să intervină consacrarea legislativă a acestei cauze de înlăturare a răspunderii penale.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 216 din Codul penal şi ale art. 278^1 alin. 2 şi 8 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei. În acest sens, face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 598/2005 şi nr. 228/2006.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 216 din Codul penal şi ale art. 278^1 alin. 2 şi 8 din Codul de procedură penală, acestea din urmă fiind modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 216 din Codul penal: "Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităţilor sau celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al său, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparţine altuia, ajuns din eroare în posesia făptuitorului.";– Art. 278^1 alin. 2 şi 8 din Codul de procedură penală: "În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile. […]Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii:a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată; … b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă; … c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se în mod corespunzător." … În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi a prevederilor art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 216 din Codul penal şi ale art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, autorul excepţiei solicită, în realitate, completarea textelor de lege criticate, în sensul că art. 216 din Codul penal să prevadă înlăturarea răspunderii penale ca urmare a împăcării părţilor, iar art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală să reglementeze posibilitatea ca, în cazul în care prin actul de netrimitere în judecată a fost aplicată o amendă administrativă sau s-a dispus luarea unei măsuri de siguranţă, judecătorul, admiţând plângerea, să se pronunţe numai asupra acestor aspecte. Asemenea solicitări nu intră, însă, în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 216 din Codul penal şi ale art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală va fi respinsă ca inadmisibilă.II. Referitor la prevederile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, acestea au fost supuse, în numeroase rânduri, controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 497 din 7 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 12 mai 2009, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 216 din Codul penal şi ale art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sorin Scându în Dosarul nr. 27.006/212/2008 al Judecătoriei Constanţa – Secţia penală.II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 septembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește