DECIZIE nr. 1.137 din 16 octombrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^1 şi ale art. 91^4 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zolta – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^1 şi ale art. 91^4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Răzvan Cosmin Roman în Dosarul nr. 4.961/100/2007 al Tribunalului Maramureş – Secţia penală şi de Ovidiu Tition în Dosarul nr. 941/197/2007 al Judecătoriei Braşov – Secţia penală.La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei, Ovidiu Tition, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.526D/2008 şi nr. 1.652D/2008 au obiect parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Autorul excepţiei, prezent, este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.652D/2008 la Dosarul nr. 1.526D/2008, care este primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Autorul excepţiei, prezent, solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată şi depune o serie de înscrisuri referitoare la fondul cauzei aflate pe rolul Judecătoriei Braşov – Secţia penală.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 2 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.961/100/2007, Tribunalul Maramureş – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^1 şi art. 91^4 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Răzvan Cosmin Roman cu ocazia soluţionării unei cauze penale.Prin Încheierea din 2 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 941/197/2007, Judecătoria Braşov – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Ovidiu Tition cu ocazia soluţionării unei cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că interceptările şi înregistrările audio sau video dispuse şi efectuate, în baza dispoziţiilor art. 91^1 din Codul de procedură penală, înainte de începerea urmăririi penale, adică înainte de declanşarea procesului penal, şi chiar înainte de săvârşirea unei infracţiuni, aduc atingere, în momentul obţinerii, dreptului la viaţă privată, în componenta privitoare la inviolabilitatea corespondenţei, iar în momentul folosirii aduc atingere dreptului la un proces echitabil. Autorul excepţiei Răzvan Cosmin Roman arată că aceste critici de neconstituţionalitate vizează, în mod subsecvent, şi dispoziţiile art. 91^4 din Codul de procedură penală, având în vedere trimiterea la textul art. 91^1 din acelaşi Cod.Tribunalul Maramureş – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece Constituţia permite ca exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi să fie restrâns prin lege în cazuri şi în condiţii limitativ şi precis determinate. Totodată, textele de lege criticate prevăd suficiente garanţii, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi modalităţilor de efectuare a înregistrărilor, a consemnării şi certificării autenticităţii convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora. Pe de altă parte, instanţa de judecată căreia i se prezintă ca mijloace de probă înregistrări ale convorbirilor sau înregistrări de imagini este obligată să examineze valabilitatea acestora sub toate aspectele legalităţii şi temeiniciei autorizării şi efectuării înregistrărilor. În acest sens, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 21/2000, nr. 539/2004 şi nr. 564/2006.Judecătoria Braşov – Secţia penală consideră neîntemeiată critica de neconstituţionalitate, întrucât interceptările convorbirilor telefonice şi înregistrările audiovideo reprezintă restrângeri ale dreptului la secretul corespondenţei, care sunt reglementate de legea procesual penală corespunzător exigenţelor art. 53 din Constituţie. De asemenea, consideră că există suficiente garanţii procedurale pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil, atâta vreme cât sunt respectate cu rigoare dispoziţiile legale privitoare la durata măsurii, procedura de întocmire a proceselor-verbale de redare a convorbirilor, măsurile ce trebuie luate referitor la comunicarea înregistrărilor realizate, autorizarea din partea unui magistrat independent, precum şi procedura de prezentare a materialului de urmărire penală.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât cuprind suficiente garanţii pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil. Totodată, arată că restrângerea exerciţiului dreptului la secretul corespondenţei decurge nemijlocit din lege, are caracter temporar, este aplicată în mod nediscriminatoriu şi este instituită pentru desfăşurarea instrucţiei penale, fiind în deplin acord cu prevederile art. 53 din Legea fundamentală. Face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 410/2008.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 91^1 referitoare la "Condiţiile şi cazurile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare", precum şi ale art. 91^4 cu privire la "Alte înregistrări", ambele din Codul de procedură penală.În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 28 privind secretul corespondenţei şi ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, respectiv prevederile art. 6 cu privire la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 8 referitoare la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 91^1 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la dispoziţii din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 410 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 1 mai 2008, Curtea a reţinut că prevederile de lege criticate, ca de altfel întreaga secţiune din Codul de procedură penală referitoare la interceptările şi înregistrările audio sau video, prevăd suficiente garanţii, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi a modalităţilor de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării şi certificării autenticităţii convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare, ceea ce însă excedează competenţei Curţii Constituţionale. Aşa fiind, examinarea şi soluţionarea acestor aspecte sunt de competenţa exclusivă a instanţei de judecată învestite cu soluţionarea procesului penal.Cu aceeaşi ocazie, Curtea a mai reţinut că, potrivit art. 91^6 alin. 1 din acelaşi cod, mijloacele de probă referitoare la interceptările şi înregistrările audio sau video pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a părţilor interesate sau din oficiu de către instanţa de judecată. Legislaţia procedurală penală română asigură controlul prin justiţie şi în acest domeniu, judecătorul având datoria să examineze valabilitatea acestora sub toate aspectele legalităţii şi temeiniciei autorizării şi efectuării înregistrărilor.În acest sens s-a pronunţat şi Curtea de la Strasbourg în cauza Coban (Asim Babuscum) contra Spaniei (2003), când reclamantul invoca nulitatea înregistrărilor convorbirilor sale telefonice, întrucât nu îndeplineau condiţiile de legalitate şi proporţionalitate. După ce a reamintit faptul că admisibilitatea probelor este o problemă ce ţine de reglementările naţionale şi că revine jurisdicţiilor naţionale să aprecieze elementele care le sunt prezentate, instanţa europeană a stabilit că respectiva condamnare penală a intervenit în urma unei proceduri contradictorii pe baza probelor discutate de părţi. Reclamantul a avut posibilitatea de a interoga martorii audiaţi şi de a contracara depoziţiile care îi erau defavorabile. De asemenea, în privinţa înregistrărilor convorbirilor telefonice, s-a constatat că instanţele naţionale au confirmat legalitatea strângerii acestor probe, iar reclamantul ar fi putut face observaţii în faţa judecătorului cu privire la aceste înregistrări, care nu au constituit, de altfel, singurul mijloc de probă invocat de acuzare.Prin Decizia nr. 410 din 10 aprilie 2008, Curtea a mai statuat că nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 28 şi ale art. 53, deoarece înseşi textele invocate oferă legiuitorului libertatea unei astfel de reglementări, secretul corespondenţei nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instrucţiei penale. Astfel, societăţile democratice sunt ameninţate de un fenomen infracţional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie să fie capabile de a combate în mod eficace asemenea ameninţări şi de a supraveghea elementele subversive ce acţionează pe teritoriul lor. Aşa fiind, asemenea dispoziţii legislative devin necesare într-o societate democratică, în vederea asigurării securităţii naţionale, apărării ordinii publice ori prevenirii săvârşirii de infracţiuni.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru aceleaşi motive, prevederile art. 91^1 din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici dispoziţiilor art. 6 şi ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Referitor la prevederile art. 91^4 din Codul de procedură penală, faţă de care nu au fost formulate critici distincte, pentru considerentele arătate mai sus, nici aceste dispoziţii de lege nu încalcă textele din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91^1 şi ale art. 91^4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Răzvan Cosmin Roman în Dosarul nr. 4.961/100/2007 al Tribunalului Maramureş – Secţia penală şi de Ovidiu Tition în Dosarul nr. 941/197/2007 al Judecătoriei Braşov – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește