DECIZIE nr. 1.137 din 15 septembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mircea-Silvius Leonescu în Dosarul nr. 679.1/308/2008 (nr. în format vechi 5.034/2008) al Tribunalului Mureş – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei solicită, în realitate, completarea dispoziţiilor de lege criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 3 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 679.1/308/2008 (nr. în format vechi 5.034/2008), Tribunalul Mureş – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Mircea-Silvius Leonescu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect apelurile declarate împotriva unei sentinţe penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, deoarece în apel nu mai pot fi formulate apărări care să determine trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, situaţie în care justiţiabilul este privat de un grad de jurisdicţie.Tribunalul Mureş – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile din Legea fundamentală şi din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală sunt constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei şi, totodată, asigură dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală consacrat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Face trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 239/2007.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, modificate prin art. I. pct. 174 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: "Instanţa, judecând apelul, pronunţă una dintre următoarele soluţii: […]2. admite apelul şi: […]b) desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată, pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate. Rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se dispune şi atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. 2, cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă." … În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, precum şi ale art. 20 alin. (2) referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 2 referitoare la dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală şi ale art. 4 paragraful 2 privind condiţiile redeschiderii procesului din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 239 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 19 aprilie 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate în prezenta cauză, pentru motivele acolo arătate.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru aceleaşi motive, art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală nu încalcă nici dispoziţiile constituţionale ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, ci asigură dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală consacrat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Prevederile art. 4 paragraful 2 privind condiţiile redeschiderii procesului din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt aplicabile în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mircea-Silvius Leonescu în Dosarul nr. 679.1/308/2008 (nr. în format vechi 5.034/2008) al Tribunalului Mureş – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 septembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește