DECIZIE nr. 1.124 din 27 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cocor Turism” – S.A. din Neptun în Dosarul nr. 6.056/118/2007 al Tribunalului Constanţa – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 31 august 2007, pronunţată în Dosarul nr. 6.056/118/2007, Tribunalul Constanţa – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cocor Turism” – S.A. din Neptun.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi. În argumentarea acestei critici, arată că, prin „prevederea posibilităţii ca instanţele de judecată să dispună suspendarea executării hotărârilor adunărilor generale ale acţionarilor, fără a fi obligatoriu pentru reclamant să depună o cauţiune, se creează posibilitatea ca să se suspende hotărârile adunărilor generale ale acţionarilor în mod şicanatoriu, pe perioade îndelungate de timp, deoarece un ciclu procesual durează minimum un an, fapt de natură a aduce o gravă atingere dreptului de proprietate, în sensul că dreptul de vot al majorităţii acţionarilor este lipsit de eficienţa sa firească”. De asemenea, autorul excepţiei apreciază că, „prin faptul că nu s-a stabilit de către legiuitor obligativitatea cauţiunii, acţionarii majoritari pot fi şicanaţi după bunul plac al acţionarilor minoritari, fără ca aceştia să poată fi ţinuţi răspunzători pentru prejudiciul ce îl creează”.Tribunalul Constanţa – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că "suspendarea executării unei hotărâri a acţionarilor, care, la o primă examinare în procedura specială a ordonanţei preşedinţiale, contravine legii sau actului constitutiv, are menirea de a restabili ordinea de drept, protejate fiind, astfel, atât interesele acţionarilor minoritari, cât şi cele ale acţionarilor majoritari".Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 107/2006, 663/2006, 715/2006 şi nr. 449/2007.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Cu toate că autorul excepţiei se referă la art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, din motivare reiese că această critică, în fapt, se referă numai la alin. (1) şi (2) ale acestui articol.Aşadar, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, dispoziţii potrivit cărora: „(1) O dată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate.(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauţiune." … În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Legea fundamentală, care au următorul cuprins: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa autorităţii legiuitoare.De asemenea, Curtea reţine că dispoziţiile art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 permit instanţei de judecată ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a acţionarilor contestate şi să stabilească o cauţiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale.Curtea mai reţine că depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul că, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a acţionarilor, partea interesată va putea cere şi obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective.În consecinţă, Curtea constată că prevederile legale criticate nu sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi.De altfel, asupra acestor prevederi legale Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 715 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 noiembrie 2006, când a respins excepţia ca fiind neîntemeiată.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia menţionată mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cocor Turism” – S.A. din Neptun în Dosarul nr. 6.056/118/2007 al Tribunalului Constanţa – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2007.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent şef,Doina Suliman–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește