DECIZIE nr. 1.124 din 16 octombrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Centrul Medical Mipet” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 181/1.259/2008 al Tribunalului Comercial Argeş, cauză ce constituie obiectul Dosarului nr. 1.305D/2008 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal răspunde partea Casa de Asigurări de Sănătate Argeş, prin consilier juridic cu delegaţie depusă la dosar, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.391D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Societatea Comercială "Centrul Medical Mipet" – S.R.L. din Piteşti în Dosarul nr. 9.365/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspund, prin consilieri juridici cu delegaţie depusă la dosar, părţile Casa de Asigurări de Sănătate Argeş şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Văzând identitatea de obiect ale celor două cauze, Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării cauzelor.Atât părţile prezente, cât şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a cauzelor anterior strigate.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.391D/2008 la Dosarul nr. 1.310D/2008, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentanţilor părţilor prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care depun şi note scrise.Reprezentantul Ministerului Public, fiind solicitat să-şi exprime punctul de vedere asupra excepţiei, pune concluzii de respingere a acesteia ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 8 aprilie 2008, respectiv 16 mai 2008, pronunţate în dosarele nr. 181/1.259/2008, respectiv nr. 9.365/1/2007, Tribunalul Comercial Argeş, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Centrul Medical Mipet" – S.R.L. din Bucureşti, respectiv Piteşti, într-o cauză comercială având ca obiect o somaţie de plată, prin care se solicita emiterea unei ordonanţe de plată, respectiv într-o acţiune de contencios administrativ privind soluţionarea unui recurs.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate având un conţinut asemănător, se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 contravin principiului priorităţii reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, deoarece, potrivit prevederilor Directivei 2000/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind combaterea întârzierii plăţilor în tranzacţiile comerciale, transpusă în planul legislaţiei interne prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, contractul încheiat între un comerciant şi o autoritate a statului român, în calitate de membru al Uniunii Europene, are natură comercială, în timp ce textul de lege criticat califică drept civile actele juridice dintre casa de asigurări de sănătate şi prestator. Prin urmare, se creează un conflict între normele menţionate sub aspectul competenţei materiale de judecată a unor astfel de litigii, iar o asemenea problemă trebuie tranşată, în opinia autorului, exclusiv de către Curtea Constituţională. În plus, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.391D/2008, se susţine că actul la care face referire art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 este un act administrativ şi, prin urmare, prevederile de lege criticate contravin art. 52 şi art. 126 alin. (6) din Constituţie, referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi garantarea controlului judecătoresc asupra actelor administrative ale autorităţilor publice.Tribunalul Comercial Argeş nu şi-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, în timp ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că textul de lege criticat nu se opune liberului acces la justiţie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii nu contravin prevederilor art. 148 alin. (1) din Constituţie, referitoare la prioritatea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene faţă de dispoziţiile contrare din legile interne.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006. Dispoziţiile de lege criticate au fost modificate prin art. I pct. 49 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 30 iunie 2008, astfel că, în prezent, acestea au următorul conţinut:– Art. 246 alin. (1): "(1) Relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări sunt de natură civilă, reprezintă acţiuni multianuale şi se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract. În situaţia în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate şi stipulate în acte adiţionale".Autorul excepţiei consideră că textul de lege menţionat încalcă prevederile constituţionale ale art. 52 – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 126 alin. (6) referitoare la garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice şi ale art. 148 alin. (2) potrivit cărora prevederile constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în esenţă, autorul acesteia invocă încălcarea, prin art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, a accesului liber la justiţie a persoanei vătămate de o autoritate publică, garantat de art. 52 şi art. 126 alin. (6) din Constituţie, precum şi a principiului priorităţii, în caz de conflict cu legile interne, a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene şi a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, prevăzut de art. 148 alin. (2) din Constituţie, deoarece textul de lege criticat califică relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări ca fiind de natură civilă, ceea ce determină o competenţă materială de soluţionare a litigiilor dintre aceste părţi de natură să înfrângă drepturile şi principiile fundamentale mai sus amintite.Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate. Autorul excepţiei invocă art. 148 alin. (2) din Constituţie, dorind ca prevederile Directivei 2000/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind combaterea întârzierii plăţilor în tranzacţiile comerciale, transpuse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, să îi fie aplicabile în speţa dedusă judecăţii, deoarece sunt în contradicţie cu cele ale Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi se aplică, în consecinţă, cu prioritate. Or, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin principiului constituţional al priorităţii reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu, faţă de legislaţia internă contrară, mai sus enunţat, deoarece cele două acte normative comparate – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 şi Legea nr. 95/2006 – reglementează domenii diferite. Prin urmare, nu se poate reţine o pretinsă contradictorialitate, tranşată prin aplicarea principiului priorităţii dreptului comunitar.Curtea observă, de asemenea, că autorul excepţiei urmăreşte, în fond, aplicarea în speţe diferite a unor texte de lege cuprinse în alte acte normative, cu un obiect de reglementare diferit decât cel al Legii nr. 95/2006 criticate, dar vizează, în acelaşi timp, şi aplicarea aceluiaşi text de lege în mod diferit, dar totuşi favorabil în funcţie de specificul fiecăruia dintre cele două litigii în care a invocat excepţia de neconstituţionalitate. În acest sens, într-un caz susţine că natura raportului juridic civil dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi casele de asigurări ar trebui să fie de natură comercială, fiind aplicabile prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, iar în celălalt caz susţine că aceleaşi raporturi juridice sunt de drept administrativ, fiind reglementate de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.Or, identificarea şi interpretarea legislaţiei aplicabile într-un domeniu sau altul nu constituie un real motiv de neconstituţionalitate al unui text de lege, acestea fiind atribuţii specifice instanţei de judecată.Mai mult, Curtea reţine că, potrivit art. 298 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, „Litigiile dintre furnizorii de servicii medicale sau farmaceutice şi casele de asigurări de sănătate pot fi soluţionate, la solicitarea uneia dintre părţi, pe calea arbitrajului în condiţiile şi procedurile dreptului comun”, astfel că asemenea chestiuni pot fi convenite în prealabil de părţile contractuale şi soluţionate pe calea arbitrajului.În fine, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 52 şi a art. 126 alin. (6) din Constituţie, Curtea reţine că aceasta nu poate fi reţinută, atâta vreme cât orice litigiu născut între cele două parţi, respectiv furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale, pe de o parte, şi casele de asigurări, pe de altă parte, este adus spre soluţionare în faţa unei instanţe de judecată, aceasta fiind singura în măsura a stabili natura raporturilor juridice conflictuale, precum şi competenţa de judecată în fiecare speţă în parte.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Centrul Medical Mipet” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 181/1.259/2008 al Tribunalului Comercial Argeş, respectiv de Societatea Comercială „Centrul Medical Mipet” – S.R.L. din Piteşti în Dosarul nr. 9.365/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește