DECIZIE nr. 1.124 din 10 septembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 1 lit. b) şi alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 1 lit. b) şi alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Somet Ro Grup” – S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 698/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 698/30/2008, Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 16 alin. 1 lit. b) şi alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Somet Ro Grup” – S.R.L. din Timişoara.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul apreciază că dispoziţiile art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 sunt neconstituţionale, întrucât aduc atingere prevederilor art. 21 şi 24 din Constituţie. Condiţionarea întreruperii cursului prescripţiei dreptului material la acţiune al titularului dreptului subiectiv de admiterea cererii de chemare în judecată prin hotărâre judecătorească definitivă sau irevocabilă apare ca fiind excesivă în cazul creditorului care, de-a lungul timpului, a încercat valorificarea dreptului său sub diverse alte forme permise de lege, precum somaţii, notificări sau alte demersuri care nu au dus la niciun rezultat. Astfel, este de neconceput, în lumina prevederilor constituţionale, ca persoana care a dovedit bună-credinţă şi clemenţă faţă de debitorul său să ajungă în imposibilitatea de a-şi valorifica dreptul pe calea unei acţiuni judecătoreşti.Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială apreciază că excepţia este neîntemeiată, instituţia prescripţiei extinctive având o dublă valenţă: de sancţionare a stării de pasivitate a creditorului şi de asigurare a stabilităţii raporturilor juridice. Împrejurarea că o cerere ce tinde la realizarea unei creanţe este respinsă şi astfel îşi pierde efectul întreruptiv al prescripţiei extinctive nu poate conduce la concluzia că sunt încălcate drepturile constituţionale ale creditorului de acces liber la justiţie şi dreptul la apărare, întrucât creditorul nu a fost niciodată împiedicat să promoveze acţiune în justiţie şi să administreze toate probele pe care le consideră necesare.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 16 alin. 1 lit. b) şi alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, publicat în Buletinul Oficial, nr. 19 din 21 aprilie 1958, texte de lege care au următorul conţinut: „Prescripţia se întrerupe: […]b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent. … Prescripţia nu este întreruptă, dacă s-a pronunţat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 şi 24.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că instanţa constituţională s-a pronunţat în numeroase cauze asupra constituţionalităţii textului de lege criticat, acesta fiind raportat la aceleaşi prevederi din Constituţie ca şi cele invocate în cauza de faţă. Astfel, prin Decizia nr. 747 din 26 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19 decembrie 2006, Curtea a statuat că „întreruperea prescripţiei extinctive, ce are ca efect înlăturarea prescripţiei scurse înainte de apariţia unei cauze interuptive şi începerea cursului unui nou termen de prescripţie, operează, potrivit art. 16 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, în cele trei cazuri limitativ prevăzute: recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, respectiv efectuarea unui act începător de executare. Textul de lege criticat, art. 16 alin. 2 din decret, reglementează condiţiile pe care trebuie să le respecte ultimele două cauze de întrerupere a prescripţiei dreptului la acţiune pentru a-şi produce efectul: instanţa să nu fi pronunţat încetarea procesului, cererea de chemare în judecată sau de executare să nu fi fost respinsă, anulată sau perimată, iar autorul acesteia să nu fi renunţat la ea.În acest context, soluţia exceptării de la efectul întreruptiv al prescripţiei a cazului în care cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată, s-a perimat ori a intervenit renunţarea la acţiune este firească, dat fiind faptul că, în această situaţie, se prezumă în continuare că starea de fapt este conformă cu starea de drept, atâta vreme cât cel în folosul căruia curge prescripţia nu recunoaşte dreptul subiectiv prescriptibil".Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 1 lit. b) şi alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Somet Ro Grup” – S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 698/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 septembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește