DECIZIE nr. 1.122 din 27 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 1 şi art. 100 din Codul familiei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 1 şi art. 100 din Codul familiei, excepţie ridicată de Neculai Iurea în Dosarul nr. 6.955/245/2007 al Judecătoriei Iaşi.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 3 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 6.955/245/2007, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. 1 şi art. 100 din Codul familiei.Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect stabilirea programului de vizitare a minorului.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât ascultarea minorului în camera de consiliu încalcă dreptul la apărare al părinţilor şi principiul contradictorialităţii în ce priveşte administrarea probelor.Judecătoria Iaşi opinează că în examinarea excepţiei sunt relevante prevederile art. 16, 24 şi 49 din Constituţie şi că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţia legală atacată este menită să protejeze interesele minorului, la adăpost de influenţa oricăruia dintre părinţii aflaţi în divergenţă cu privire la încredinţarea acestuia spre creştere şi educare.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, măsura audierii minorului de către instanţa de judecată fiind instituită ca o modalitate de asigurare a apărării intereselor minorului.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât nu instituie discriminări între cetăţeni pe criterii arbitrare şi are ca scop interesului superior al copilului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 42 alin. 1 şi art. 100 din Codul familiei, având următorul cuprins:– Art. 42 alin. 1: "Instanţa judecătorească va hotărî, odată cu pronunţarea divorţului, căruia dintre părinţi vor fi încredinţaţi copiii minori. În acest scop, instanţa va asculta părinţii şi autoritatea tutelară şi, ţinând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta dacă au împlinit vârsta de zece ani, va hotărî pentru fiecare dintre copii, dacă va fi încredinţat tatălui sau mamei.";– Art. 100: "Copilul minor locuieşte la părinţii săi. Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul. În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa judecătorească, ascultând autoritatea tutelară, precum şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de zece ani, va decide, ţinând seama de interesele copilului."Excepţia este raportată la prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor.Examinând excepţia, Curtea observă că textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate.Astfel, după cum rezultă din prevederile art. 42 alin. 1 şi art. 100 din Codul familiei, ascultarea minorului care a împlinit 10 ani are în vedere pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină seama de interesul acestuia.Aceste texte de lege nu împiedică părţile să-şi formuleze în mod egal apărările pe care le consideră necesare în cadrul procesului de încredinţare a minorului.Pe de altă parte, instanţa hotărăşte cu privire la încredinţarea minorului ascultând, în primul rând, autoritatea tutelară, iar decizia se ia exclusiv cu privire la interesul copilului.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 1 şi art. 100 din Codul familiei, excepţie ridicată de Neculai Iurea în Dosarul nr. 6.955/245/2007 al Judecătoriei Iaşi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește