DECIZIE nr. 1.119 din 16 octombrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 2 cu referire la art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 2 cu referire la art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Marian Cristian Gheorghiu, Victor Şerban, Usein Sali, Traian Vasea şi Mihăiţă Vasea în Dosarul nr. 441/36/2008 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr.1.879D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Marian Cristian Gheorghiu, Victor Şerban, Usein Sali, Traian Vasea şi Mihăiţă Vasea în Dosarul nr. 4.199/118/2007 al Tribunalului Constanţa Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.240D/2008 şi nr. 1.879D/2008, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Magistratul-asistent referă faptul că autorii excepţiei Traian Vasea şi Mihăiţă Vasea au depus concluzii scrise în Dosarul nr. 1.879 D/2008, prin care arată că nu se impune conexarea dosarelor, întrucât obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în cele două cauze nu este identic.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, deliberând, după examinarea dosarelor înaintate de instanţele de judecată în faţa cărora au fost ridicate cele două excepţii de neconstituţionalitate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.879 D/2008 la Dosarul nr. 1.240 D/2008, care a fost primul înregistrat.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 8 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 441/36/2008, Curtea de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 2 în referire la art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Marian Cristian Gheorghiu, Victor Şerban, Usein Sali, Traian Vasea şi Mihăiţă Vasea.Prin Încheierea din 10 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.199/118/2007, Tribunalul Constanţa – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Marian Cristian Gheorghiu, Victor Şerban, Usein Sali, Traian Vasea şi Mihăiţă Vasea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate asemănătoare în dosarele conexate, se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate încalcă liberul acces la justiţie şi creează o situaţie discriminatorie, prin aceea că prevăd posibilitatea exercitării recursului numai împotriva hotărârii prin care instanţa se desesizează. Astfel, se ajunge la situaţia inechitabilă ca anumite încheieri de şedinţă pronunţate de către instanţe să poată fi supuse controlului judiciar al instanţei superioare, prin exercitarea căii de atac a recursului, în termen util, cu respectarea principiului liberului acces la justiţie şi în condiţii de egalitate, în timp ce alte asemenea încheieri să nu poată beneficia de acelaşi regim juridic. Se încalcă astfel, în opinia autorilor excepţiei, şi principiul egalităţii de arme, "prin limitarea drepturilor inculpatului de a formula recurs, în condiţii de egalitate în faţa legii cu Ministerul Public", fiind creată o situaţie de inferioritate între părţi şi Ministerul Public, deoarece, în cazul în care instanţa de judecată respinge cererea de restituire a cauzei la Parchet în vederea refacerii urmăririi penale, părţile interesate nu au deschisă calea de atac a recursului. În opinia autorilor excepţiei, restrângerea prin aceste dispoziţii legale a dreptului celorlalte părţi interesate de a folosi calea de atac a recursului nu poate fi justificată prin prisma unor argumente legale de ordin procesual, fiind în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale invocate.Curtea de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare normelor constituţionale invocate.Tribunalul Constanţa – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare normelor constituţionale invocate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, arătând că acestea nu prevăd privilegii sau îngrădiri ale exercitării drepturilor procesuale pentru niciuna dintre părţile procesului penal, nu încalcă principiul accesului liber la justiţie şi nu implică un tratament juridic diferenţiat faţă de persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică. Se arată, totodată, că stabilirea condiţiilor de exercitare a căilor de atac este atributul exclusiv al legiuitorului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi constituie dispoziţiile art. 332 alin. 4 şi art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:– art. 332 alin. 4: "Împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror şi de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă."– art. 385^1 alin. 2: "Încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa sau decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs."Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, cu raportare la art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate în prezenta cauză, în raport de aceleaşi texte din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi faţă de critici similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 591 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.062 din 28 noiembrie 2005, Decizia nr. 285 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, şi Decizia nr. 554 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 5 iunie 2008, Curtea a statuat, pentru considerentele acolo reţinute, că art. 332 alin. 4 şi art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată anterior de Curte, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 2 cu referire la art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Marian Cristian Gheorghiu, Victor Şerban, Usein Sali, Traian Vasea şi Mihăiţă Vasea în Dosarul nr. 441/36/2008 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie şi, respectiv, în Dosarul nr. 4.199/118/2007 al Tribunalului Constanţa – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește