DECIZIE nr. 1.117 din 16 octombrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a) şi art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a) şi art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, excepţie invocată de Societatea Comercială „G amp; E Invest 2003” Bucureşti – S.R.L. în Dosarul nr. 1.269/55/R/2007 al Tribunalului Arad – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.269/55/R/2007, Tribunalul Arad – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a) şi art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, excepţie invocată de Societatea Comercială „G amp; E Invest 2003” Bucureşti – S.R.L.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 aduce atingere principiului predictibilităţii, deoarece noţiunea de „lege” utilizată în textul legal lasă loc interpretărilor, în sensul că nu se poate determina cu exactitate care este actul normativ care reglementează condiţiile a căror nerespectare atrage răspunderea penală sau contravenţională. Astfel, nu rezultă în mod indubitabil dacă este vorba despre încălcarea condiţiilor stabilite de lege în sens restrâns sau de către orice altă normă juridică. În ceea ce priveşte art. 6 din acelaşi act normativ, se susţine că răstoarnă în mod nelegal prezumţia de dobândire licită a bunurilor obţinute din activităţi economice, iar prin confiscarea acestora „duce la negarea garanţiei şi ocrotirii proprietăţii private”. Se invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea Anghel contra României, din 4 octombrie 2007, arătându-se că prin aceasta s-a statuat că prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesuluiverbal de contravenţie este lipsită de rezonabilitate, fiind de natură să aducă atingere dispoziţiilor art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Tribunalul Arad – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal arată că, "potrivit art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, instanţa de judecată administrează orice probă pe care o consideră necesară în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal de contravenţie şi hotărăşte asupra sancţiunii, ceea ce înseamnă că operează prezumţia de vinovăţie a contravenientului”.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc nicio atingere normelor constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. a) şi art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:– Art. 1 lit. a): "Constituie activităţi comerciale ilicite şi atrag răspunderea contravenţională sau penală, după caz, faţă de cei care le-au săvârşit, următoarele fapte:a) efectuarea de acte sau fapte de comerţ de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege."; … – Art. 6: "Mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) şi j), dacă sunt ale contravenientului sau ale agentului economic, precum şi sumele de bani şi lucrurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei se confiscă şi se valorifică în condiţiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administraţiei publice centrale.Veniturile obţinute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activităţile prevăzute la art. 1, precum şi încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror provenienţă nu este dovedită se confiscă şi se fac venit la bugetul administraţiei publice centrale."Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 44 alin. (8) privind prezumţia de dobândire licită a averii. Se invocă, totodată, art. 6 paragraful 2 şi art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, privind prezumţia de nevinovăţie, legalitatea pedepsei, respectiv protecţia proprietăţii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.Astfel, critica art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 aduce în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a acestui text legal, respectiv aceea privind sensul noţiunii de „lege” utilizată în cuprinsul său. Autorul excepţiei încearcă să convertească această problemă, care intră în competenţa instanţelor judecătoreşti, într-o critică de neconstituţionalitate, susţinând că textul legal nu este suficient de previzibil, deoarece nu precizează care este categoria de acte normative a cărei încălcare a înţeles legiuitorul să o sancţioneze – respectiv încălcarea legilor, în sens restrâns, sau a oricărui act normativ. Se constată că aceste critici nu pot fi primite, întrucât art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 este suficient de clar şi previzibil, formularea pentru care a optat legiuitorul, în ansamblul general al actului normativ, a cărui adoptare a avut ca scop asigurarea protecţiei populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, nelăsând loc vreunui dubiu cu privire la conduita pe care trebuie să o aibă persoanele care desfăşoară o activitate comercială.Cât priveşte art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, criticat în raport cu aceleaşi dispoziţii constituţionale, Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, de exemplu prin Decizia nr. 429 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, Decizia nr. 76 din 26 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 9 martie 2004, şi Decizia nr. 191 din 27 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 4 iunie 2004. Cu acele prilejuri, instanţa de contencios constituţional a constatat că măsura confiscării, dispusă prin art. 6 din Legea nr. 12/1990, nu contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (8) din Constituţie, întrucât se întemeiază tocmai pe prevederile textului constituţional invocat, care, la alin. (9), prevede că bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenţii pot fi confiscate în condiţiile legii. Textul atacat nu instituie o prezumţie de dobândire ilicită a bunurilor a căror provenienţă nu poate fi justificată, deoarece presupune existenţa dovedirii caracterului ilicit al dobândirii, iar măsura confiscării beneficiilor şi încasărilor rezultate din vânzarea unor asemenea mărfuri apare ca o măsură subsidiară dobândirii ilegale şi se impune tocmai pentru că acestea au servit la săvârşirea contravenţiei.Întrucât nu au intervenit elemente noi, considerentele care au fundamentat soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 12/1990 pronunţată de Curte sunt valabile şi în prezenta cauză.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a) şi art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, excepţie invocată de Societatea Comercială „G amp; E Invest 2003” Bucureşti S.R.L. în Dosarul nr. 1.269/55/R/2007 al Tribunalului Arad – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește