DECIZIE nr. 1.111 din 23 septembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 şi art. 970 din Codul civil



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 şi art. 970 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Tenco Import Export" – S.R.L. în Dosarul nr. 11.970/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta apreciază ca fiind inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 970 din Codul civil şi ca fiind neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 din Codul civil şi, în consecinţă, solicită respingerea ca atare a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 11.970/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 şi art. 970 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Tenco Import Export" – S.R.L.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi art. 61 din Constituţie, deoarece permite ca "persoane private să stabilească convenţii care să aibă putere de lege". De asemenea, este contrară textelor constituţionale invocate "modalitatea de reglementare a efectelor contractelor care sunt acte de drept privat".Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 969 şi art. 970 din Codul civil, cu următorul conţinut:– Art. 969: "Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege";– Art. 970: "Convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare şi art. 61 referitoare la rolul şi structura Parlamentului.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 121 din 3 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 13 martie 2009, a statuat că orice raport juridic obligaţional dă dreptul creditorului de a pretinde şi de a obţine de la debitor îndeplinirea exactă a obligaţiei asumate prin convenţia încheiată între părţi. Codul civil consacră în art. 970 principiul executării cu bunăcredinţă a convenţiilor civile, care implică, printre altele, executarea de bunăvoie a obligaţiei de către debitor. În cazul în care acesta refuză executarea, total sau parţial, sau o execută necorespunzător, creditorul are dreptul de a pretinde echivalentul prejudiciului cauzat de această împrejurare, respectiv despăgubiri.În ceea ce priveşte prevederile art. 969 din Codul civil, Curtea constată că, prin Decizia nr. 311 din 3 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 26 martie 2009, a statuat că aceste dispoziţii consacră principii importante ale dreptului civil român – principiul forţei obligatorii a convenţiilor civile „pacta sunt servanda”, principiul libertăţii contractuale, principiul relativităţii efectelor convenţiilor şi principiul irevocabilităţii actului juridic civil. Analizând motivele de neconstituţionalitate invocate de autor, Curtea a constatat că acestea nu pot fi primite, prevederile criticate nefiind contrare rolului de unică autoritate legiuitoare a Parlamentului. Încheierea unei convenţii fiind guvernată de principiul libertăţii contractuale, părţile pot să determine, prin voinţa lor, clauzele contractuale şi efectele pe care acestea urmează să le producă, conform unei cauze morale şi licite. Convenţia astfel încheiată se impune părţilor întocmai ca legea, având caracter obligatoriu, iar nu facultativ.Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 şi art. 970 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Tenco Import Export" – S.R.L. în Dosarul nr. 11.970/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește