DECIZIE nr. 1.109 din 8 septembrie 2009

privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorClaudia Miu – prim-magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vegas Company” – S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 1.892/296/2007 al Judecătoriei Satu Mare.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.892/296/2007, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vegas Company” – S.R.L. din Iaşi într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii sunt discriminatorii, deoarece nu respectă egalitatea de tratament a părţilor contractante la momentul încheierii contractului de muncă. Dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 276 alin. (1) lit. e) din aceeaşi lege sunt contrare şi prevederilor art. 41 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât obligativitatea încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă îngrădeşte dreptul la muncă şi încalcă principiul libertăţii comerţului, iar regimul sancţionator stabilit pentru angajator este discriminatoriu faţă de cel stabilit pentru salariaţi, care nu pot fi sancţionaţi. Or, principiul egalităţii în drepturi impune stabilirea aceluiaşi tratament pentru situaţii identice.Judecătoria Satu Mare apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 16 alin. (1) şi art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 3 şi 73 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005 privind modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 5 iulie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 371/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.147 din 19 decembrie 2005. Acestea au următorul cuprins:– Art. 16 alin. (1): "(1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfăşoare o activitate independentă, precum şi asociaţia familială au obligaţia de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.";– Art. 276 alin. (1) lit. e): "(1) Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte: […]e) primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 15.000.000 lei la 20.000.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 1 miliard lei.” … În opinia autorului excepţiei textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă şi la măsuri de protecţie socială şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) ce instituie obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului şi principiul egalităţii.În esenţă, sunt criticate dispoziţiile de lege ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate pentru că stabilirea obligaţiei angajatorului de a încheia contract de muncă în formă scrisă încalcă principiul egalităţii în drepturi, îngrădeşte dreptul la muncă şi contravine principiului libertăţii comerţului.Examinând excepţia, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând să fie respinsă ca atare.Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate prin raportare la art. 41 alin. (1) şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Astfel, prin deciziile nr. 448 din 15 septembrie 2005 şi nr. 265 din 20 martie 2007, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 28 septembrie 2005 şi, respectiv, nr. 266 din 20 aprilie 2007, Curtea a statuat că, „întrucât contractul individual de muncă reprezintă cea mai concludentă dovadă a ceea ce au convenit părţile, documentul pe baza căruia se poate verifica în ce măsură şi-a îndeplinit obligaţiile oricare dintre părţi, ce drepturi poate revendica şi ce răspunderi are, chiar şi în cadrul soluţionării unor eventuale litigii, încheierea lui, chiar înainte de începerea raportului de muncă şi în formă scrisă, este în interesul ambelor părţi.Răspunderea pentru încheierea contractului individual de muncă revine, în mod firesc, angajatorului. Existenţa contractului previne comportamentul abuziv al angajatorului, dar şi atitudinea incorectă a salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat. Încadrarea în muncă doar cu forme legale, pe baza unor contracte individuale de muncă, asigură şi cunoaşterea şi exercitarea obligaţiilor legale ce le revin celor care folosesc forţă de muncă salariată.Prevederea obligaţiei încheierii contractului individual de muncă, în formă scrisă, precum şi sancţionarea neîndeplinirii acestei obligaţii legale nu îngrădesc în niciun fel exerciţiul dreptului la muncă şi, cu atât mai puţin, libertatea comerţului."Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele acelor decizii subzistă şi în cauza de faţă.Deosebit de cele reţinute prin precedentele decizii, Curtea reţine că în ceea ce priveşte comerţul cu forţa de muncă (forţa de muncă în calitate de capital), fără a împiedica în niciun fel libertatea comerţului, acesta trebuie strict reglementat, mai ales prin prisma drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor stabilite ca atare prin titlul II cap. II din Constituţie.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate prin raportare la principiul egalităţii în drepturi, Curtea reţine că angajatorul şi salariatul se află, în mod obiectiv, în situaţii diferite, determinate de statutul juridic, de drepturile şi îndatoririle specifice în cadrul raportului de muncă. Drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţeanului sunt valori constituţionale ce se întemeiază pe demnitatea umană şi libera dezvoltare a personalităţii umane [art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală], drepturi de care beneficiază numai persoanele fizice. Drepturile persoanelor juridice, cum este şi cazul angajatorului, sunt stabilite prin actele juridice de înfiinţare, care le determină capacitatea juridică adecvată realizării scopurilor lor. De aceea, instituirea unui tratament juridic diferit este pe deplin justificată obiectiv şi raţional.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, ridicată de Societatea Comercială „Vegas Company” – S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 1.892/296/2007 al Judecătoriei Satu Mare.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAPrim-magistrat-asistent,Claudia Miu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește