DECIZIE nr. 1.108 din 22 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 din Codul de procedură civilă şi ale art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 din Codul de procedură civilă şi ale art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Şerban Gheorghe în Dosarul nr. 446/283/2007 al Judecătoriei Pucioasa.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 august 2007, pronunţată în Dosarul nr. 446/283/2007, Judecătoria Pucioasa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 79 din Codul de procedură civilă şi ale art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de Şerban Gheorghe în cadrul soluţionării unei acţiuni în pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 79 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, întrucât restrâng accesul efectiv la justiţie, prin interzicerea căilor de atac, iar dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 sunt neconstituţionale, deoarece instituie o inegalitate între justiţiabilii care îşi micşorează pretenţiile după înregistrarea cererii şi cei care îşi menţin pretenţiile iniţiale.Judecătoria Pucioasa opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu contravin Constituţiei, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 79 din Codul de procedură civilă şi ale art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare.Dispoziţiile art. 79 din Codul de procedură civilă au fost modificate prin art. I pct. 15 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, şi au în prezent următorul cuprins: „Încheierile prevăzute la art. 77 alin. 3 şi la art. 78 alin. 2 nu sunt supuse niciunei căi de atac.”Dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 au următorul cuprins: „Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micşorează valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară.”Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:1. Cu privire la dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit, în realitate, de faptul că, în cazul micşorării pretenţiilor după înregistrarea cererii, taxa de timbru se percepe la valoarea iniţială, spre deosebire de situaţia în care, în cursul procesului, se măresc pretenţiile, caz în care taxa de timbru se recalculează. Aşadar, solicitarea autorului excepţiei este aceea de a se modifica textul dedus controlului de constituţionalitate, or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare.II. Referitor la dispoziţiile art. 79 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că, prin Decizia nr. 208/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 11 iunie 2003, s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 78 alin. 3 din acelaşi cod, dispoziţii care, într-o redactarea anterioară, aveau un conţinut similar cu cel al actualului art. 79. Cu acel prilej, s-a reţinut că instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, atât timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 75 alin. 2 din Codul de procedură civilă, părţilor interesate le este asigurată posibilitatea de a reitera cererea de asistenţă judiciară în faţa aceleiaşi instanţe, în măsura în care au intervenit elemente noi, de natură a impune şi justifica admiterea unei asemenea cereri. Întrucât hotărârea instanţei se raportează la o anumită situaţie de fapt, anume lipsa de posibilităţi materiale, care poate fi doar temporară sau conjuncturală, sau poate fi determinată de insuficienţa probatoriului administrat în susţinerea cererii, legiuitorul nu a conferit încheierii autoritate de lucru judecat, oferind astfel solicitantului posibilitatea de a reitera cererea. Chiar dacă încheierea prin care s-a dispus o asemenea măsură nu este supusă niciunei căi de atac, opţiunea legiuitorului este impusă de exigenţa soluţionării cu celeritate a procesului dedus judecăţii. Altfel, a recunoaşte solicitantului dreptul de a ataca la instanţa ierarhic superioară respectivele încheieri ar însemna a oferi cale liberă abuzului de drept procesual, cu consecinţa prelungirii sine die a proceselor aflate pe rolul instanţelor de judecată.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Şerban Gheorghe în Dosarul nr. 446/283/2007 al Judecătoriei Pucioasa.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2007.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește