DECIZIE nr. 1.104 din 22 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 asupra CECULUI



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarilena Mincă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 asupra CECULUI, excepţie ridicată de Alexandru Mădălin Niculae în Dosarul nr. 1672/324/2006 al Judecătoriei Tecuci.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că, în cauză, nu se invocă o problemă de constituţionalitate, ci de interpretare a legii, determinată de intrarea în vigoare, ulterior adoptării textului de lege criticat, a Codului penal, care nu mai prevede sistemul cumulativ al pedepselor, ci sistemul alternativ. De asemenea, face referire şi la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 iulie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.672/324/2006, Judecătoria Tecuci a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 asupra CECULUI, excepţie ridicată de Alexandru Mădălin Niculae.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 23 alin. (12), art. 73 alin. (3) lit. h) şi ale art. 154 din Constituţie. În acest sens, arată că sancţiunea aplicată pentru fapta cuprinsă în art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 nu este în concordanţă cu normele de drept penal care prevăd expres pedepsele ce se pot aplica persoanelor care au săvârşit fapte penale, prin aceea că instituie un regim sancţionator mai drastic. Totodată, apreciază că, potrivit textului de lege criticat, aceeaşi faptă este sancţionată cu două pedepse principale – amenda şi închisoarea, în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale. În opinia autorului excepţiei, principiul legalităţii incriminării impune ca pentru o faptă prevăzută de legea penală să nu poată fi aplicată decât o pedeapsă, în modalitatea şi limitele prevăzute de legea specială, respectiv Codul penal.Judecătoria Tecuci consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât "nu este încălcat principiul constituţional al legalităţii incriminării sau accesul liber la o activitate economică, dat fiind faptul că incriminarea acestei fapte într-o lege specială reprezintă o problemă de politică penală, având drept scop protejarea relaţiile sociale cu caracter patrimonial ce presupun o anumită încredere pe care cei ce intră în aceste relaţii trebuie să şi-o acorde".Avocatul Poporului apreciază că "aplicarea unei pedepse care să cuprindă în mod cumulativ atât pedeapsa amenzii, cât şi pe cea a închisorii nu reprezintă sancţionarea unei fapte de două ori, ci doar o modalitate de sancţionare a unei persoane care a săvârşit o infracţiune care ţine strict de aspecte de politică penală, în sistemele legislative ale unor ţări existând posibilitatea de sancţionare a faptelor penale cu pedeapsa închisorii cumulativ cu cea a amenzii". În ceea ce priveşte problema neadaptării prevederilor art. 84 din Legea nr. 59/1934 la dispoziţiile Codului penal român actual, se arată că aceasta „nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci o problemă de neconcordanţă între două acte normative aflate în vigoare”. Se face referire şi la Decizia nr. IX din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie referitoare la recursul, în interesul legii, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, în raport cu reglementarea prevăzută prin art. 215 alin. (4) din Codul penal pentru faptele de înşelăciune în legătură cu emiterea unui cec. Prin această decizie s-a reţinut că prevederile art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, neabrogate prin Legea nr. 140/1996, ca urmare a introducerii alin. 4 în art. 215 din Codul penal, şi nici prin dispoziţii anterioare, nu pot fi considerate scoase din vigoare, ele producându-şi efectele. În concluzie, consideră că dispoziţiile art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 asupra CECULUI, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 1 mai 1934, având următorul cuprins: „Se va pedepsi cu amendă de la 5.000-100.000 lei şi închisoare de la 6 luni până la 1 an, afară de cazul când faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsă mai mare, în care caz se aplică această pedeapsă: „[…] 3. Oricine emite un cec cu dată falsă sau căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale arătate de alineatele 1, 2, 3 şi 5 al art. 1 şi art. 11.”În motivarea excepţiei se invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12) privind libertatea individuală, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la categoriile de legi şi ale art. 154 privind conflictul temporal de legi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate, criticile formulate în prezenta cauză de autorul excepţiei vizează interpretarea şi aplicarea textului de lege ce face obiectul excepţiei din perspectiva succesiunii legilor în timp. Astfel, art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 prevede aplicarea pentru aceeaşi infracţiune, în mod cumulativ, a pedepsei amenzii şi închisorii, în timp ce Codul penal nu mai reglementează posibilitatea acestui cumul, legiuitorul optând pentru sistemul alternativ al pedepselor.Prin prisma acestei contradicţii, se apreciază că acest text de lege, adoptat anterior intrării în vigoare a Codului penal, contravine principiului legalităţii incriminării şi stabileşte un regim sancţionator mai drastic.Or, asemenea critici nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată. În plus, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.De altfel, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934, sub aspectul unor critici similare, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 645 din 28 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 21 august 2007.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte cu acel prilej, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 asupra CECULUI, excepţie ridicată de Alexandru Mădălin Niculae în Dosarul nr. 1.672/324/2006 al Judecătoriei Tecuci.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește