DECIZIE nr. 1.104 din 21 septembrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) şi art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMaria Bratu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) şi art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Cornelia Cârciu, Gheorghe Victor Cârciu şi Radu Ştefan Cârciu în Dosarul nr. 3.803/300/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 19 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.803/300/2009, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) şi art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Cornelia Cârciu, Gheorghe Victor Cârciu şi Radu Ştefan Cârciu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale, întrucât "fac o diferenţiere clară între categorii de cetăţeni, în sensul în care unei categorii de cetăţeni îi sunt recunoscute mijloace diferite de protejare a dreptului de proprietate, în timp ce categoria cealaltă nu are la îndemână decât mijloacele normale recunoscute de lege".Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 10 alin. (3) şi art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001, având următorul conţinut:– Art. 10 alin. (3): "În cazul în care chiriaşul sau fostul chiriaş comunică proprietarului că nu cere să încheie un nou contract de închiriere, acesta este obligat să îi predea proprietarului locuinţa pe bază de proces-verbal, în termen de cel mult 60 de zile de la data notificării prevăzute la alin. (1). Nepredarea locuinţei înăuntrul acestui termen îl îndreptăţeşte pe proprietar să ceară în justiţie evacuarea necondiţionată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale.";– Art. 11 alin. (2): "Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriaşului sau al fostului chiriaş de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl îndreptăţeşte pe proprietar să ceară în justiţie evacuarea necondiţionată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale."Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Asupra constituţionalităţii prevederilor art. 10 şi 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, prin raportare la dispoziţiile art. 16 şi 21 din Legea fundamentală, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.653 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2010, statuând că aceste texte de lege sunt constituţionale.În acest sens, Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 are ca scop protecţia chiriaşilor prin prelungirea contractelor de închiriere pentru o perioadă de 5 sau 3 ani, după caz, asigurarea stabilităţii în viitor a drepturilor lor locative prin acordarea dreptului chiriaşului la reînnoirea contractului de închiriere şi crearea unor garanţii împotriva unei evacuări abuzive, precum şi a unui drept de preempţiune în cazul în care proprietarul intenţionează să vândă locuinţa.Cu privire la susţinerea potrivit căreia textele criticate încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat prin art. 16 din Constituţie, Curtea a reţinut că egalitatea între cetăţeni nu împiedică stabilirea unor restricţii sau limitări ale drepturilor chiriaşilor, atât timp cât acestea sunt aplicabile în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei.Curtea nu a reţinut nici critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivă, a statuat că acest drept este confirmat prin soluţionarea litigiilor dintre chiriaşi şi proprietari de către instanţa de judecată.În ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 44 din Constituţie, Curtea constată că acest text constituţional nu are relevanţă, întrucât în speţa dedusă judecăţii autorii excepţiei au calitatea de chiriaşi. Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia nr. 42 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, că reglementarea contractului de închiriere nu priveşte regimul proprietăţii.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (3) şi art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Cornelia Cârciu, Gheorghe Victor Cârciu şi Radu Ştefan Cârciu în Dosarul nr. 3.803/300/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Maria Bratu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește