DECIZIE nr. 1.104 din 16 octombrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Emy 95” – S.R.L. în Dosarul nr. 876/312/2008 al Judecătoriei Slobozia.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, considerând că textele legale criticate nu încalcă niciunul din textele constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 2 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 876/312/2008, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Emy 95” – S.R.L. în cauza ce are ca obiect judecarea plângerii contravenţionale formulate de autorul excepţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse la art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepselor şi la art. 45 referitoare la libertatea economică. Se apreciază că, prin aplicarea unei sancţiuni societăţii comerciale care nu are calitatea de contravenient, se afectează, în mod nelegal, desfăşurarea în condiţii normale a activităţii persoanei juridice, cu efecte directe asupra patrimoniului acesteia. De asemenea, autorul excepţiei invocă şi dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi art. 10 din Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene (CE) nr. 561/2006 privind armonizarea anumitor dispoziţii ale legislaţiei sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3.821/85 şi (CE) nr. 2.135/98 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3.820/85 al Consiliului. Critica formulată are la bază faptul că textul legal sancţionează societăţile comerciale, deşi nu au calitate de contravenient.Judecătoria Slobozia apreciază că excepţia este neîntemeiată. Se invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că textul de lege este conform regulilor constituţionale care stabilesc legalitatea pedepselor şi libertatea economică.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 371/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 28 decembrie 2007.Textul de lege criticat stabileşte sancţiunile aplicabile în cazul săvârşirii contravenţiilor constând în încălcarea regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora.Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepselor şi art. 45 referitoare la libertatea economică.De asemenea, autorul excepţiei invocă şi dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi art. 10 din Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene (CE) nr. 561/2006 privind armonizarea anumitor dispoziţii ale legislaţiei sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3.821/85 şi (CE) nr. 2.135/98 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3.820/85 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, L 102 11/04/2008 P. 0001-0014. Art. 8 alin. (1) din actul menţionat prevede următoarele: "Conducătorul respectă perioadele de repaus zilnic şi săptămânal", art. 10 din acelaşi act cuprinde reguli referitoare la răspunderea întreprinderii de transport.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Prin Decizia nr. 547 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 9 iunie 2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007, prin prisma aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca şi cele formulate în prezentul dosar şi prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie şi din prevederile internaţionale. Curtea a constat că este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate privind încălcarea prevederilor art. 45 din Constituţie, potrivit cărora accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate, în condiţiile legii. Întreprinderea sau operatorul de transport rutier în activitatea căruia s-a constatat săvârşirea unei contravenţii nu poate invoca principiul libertăţii economice, câtă vreme acesta nu a respectat prevederile legale.În fine, Curtea a mai constatat că textele criticate nu contravin nici Regulamentului nr. 561/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene, invocat de autorii excepţiei. Dimpotrivă, textele legale îi dau substanţă, concretizând, în spiritul voinţei legiuitorului comunitar, prevederile mai generale cuprinse în acest regulament. Aşadar, nimic nu împiedică statul să sancţioneze întreprinderea pentru conduita necorespunzătoare a angajatului său, aceasta păstrându-şi dreptul de regres împotriva celui care, în mod direct şi nemijlocit, este răspunzător.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (12), Curtea constată că această critică este neîntemeiată. Textul Legii fundamentale instituie principiul legalităţii pedepsei, făcând referire, în principal, la sancţiunile penale. Art. 23 alin. (12) trebuie privit în contextul reglementării sale, în care art. 23 vizează o serie de garanţii a căror aplicabilitate este rezervată domeniului dreptului penal.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Emy 95” – S.R.L. în Dosarul nr. 876/312/2008 al Judecătoriei Slobozia.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește