DECIZIE nr. 1.103 din 22 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea apelor nr. 107/1996



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea apelor nr. 107/1996, excepţie ridicată de Gavril Bîngean în Dosarul nr. 820/219/2007 al Judecătoriei Dej.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 820/219/2007, Judecătoria Dej a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea apelor nr. 107/1996, excepţie ridicată de Gavril Bîngean.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că "(…) dispoziţiile cuprinse la art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 107/1996 sunt neconstituţionale, deoarece reglementarea sancţiunilor contravenţionale, instituită prin acest text de lege, aduce o gravă atingere dreptului privind accesul liber la justiţie, contravenind în acest fel dispoziţiilor art. 21 din Constituţie. Normele legale criticate pentru neconstituţionalitate stabilesc un conflict ireconciliabil şi cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul asigurat oricărei persoane de a avea parte de un proces echitabil”. Autorul excepţiei mai arată că „(…) în textul art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 107/1996 se prevede un cuantum al amenzilor, în materie contravenţională, net superior celui prevăzut în Codul penal, pentru cazul săvârşirii de infracţiuni(…)”, infracţiunea având „(…) un grad de pericol social mult mai ridicat în raport cu orice altă formă de ilicit juridic (…)”.Judecătoria Dej consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea apelor nr. 107/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 8 octombrie 1996, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 29 din Legea nr. 112/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 12 mai 2006, care au următorul cuprins: „Contravenţiile prevăzute la art. 87, săvârşite de persoanele fizice şi juridice, se sancţionează după cum urmează:a) cu amendă de la 75.000 lei (RON) la 80.000 lei (RON), pentru persoane juridice, şi cu amendă de la 25.000 lei (RON) la 30.000 lei (RON), pentru persoane fizice, faptele prevăzute la art. 87 pct. 5), 6), 9), 11) -18), 21)-23), 28), 30), 34), 35), 52) şi 54)-61);". … În susţinerea excepţiei autorul acesteia invocă faptul că textul de lege criticat prevede un cuantum al amenzilor contravenţionale superior celui al amenzilor penale reglementate de Codul penal, ceea ce contravine art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea apelor nr. 107/1996 reglementează sancţiunile contravenţionale aplicabile în cazul săvârşirii unor fapte de natură a aduce atingere mediului acvatic.Analizând prevederile Codului penal (art. 53 şi art. 53^1) prin raportare la dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea apelor nr. 107/1996, Curtea constată că maximul amenzilor penale aplicabile persoanelor fizice şi juridice este mai ridicat decât cel prevăzut în materie contravenţională de Legea apelor nr. 107/1996. Astfel, pentru persoanele fizice maximul amenzii penale este de 50.000 lei, în vreme ce maximul amenzii contravenţionale prevăzute de art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea apelor nr. 107/1996 este de 30.000 lei. Pentru persoanele juridice, maximul amenzii penale este de 2.000.000 lei, iar maximul amenzii contravenţionale prevăzute de textul criticat este de 80.000 lei.Prin urmare, nu poate fi reţinută critica autorului excepţiei privitoare la cuantumul "net superior" al amenzilor contravenţionale prevăzute de art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea apelor nr. 107/1996 faţă de amenzile prevăzute în Codul penal.Curtea constată că reglementarea unui regim sancţionator diferit prin textul de lege criticat, în materie contravenţională, faţă de prevederile Codului penal reprezintă o opţiune a legiuitorului, având în vedere pericolul social mai scăzut al contravenţiilor în raport cu faptele de natură penală. Această diferenţiere de regim juridic nu este de natură a îngrădi accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în sensul prevederilor art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. a) din Legea apelor nr. 107/1996, excepţie ridicată de Gavril Bîngean în Dosarul nr. 820/219/2007 al Judecătoriei Dej.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește