DECIZIE nr. 1.100 din 22 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^14 alin. 1^1 şi art. 385^16 alin. 1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^14 alin. 1^1 şi art. 385^16 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Petrică Hogea în Dosarul nr. 5.129/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin avocat. Procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul pe fond, reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, expunând pe larg motivele de neconstituţionalitate invocate în faţa instanţei de fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât în realitate se doreşte modificarea textului dedus controlului de constituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Decizia nr. 2.941 din 31 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 5.129/1/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^14 alin. 1^1 şi art. 385^16 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Petrică Hogea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 385^14 alin. 1^1 şi art. 385^16 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale "în măsura în care este obligatorie ascultarea inculpatului în recurs, dacă anterior acesta a fost achitat de ambele instanţe, în loc să se prevadă soluţia casării cu trimitere spre rejudecare în apel în vederea ascultării, fără a se ţine seama de natura juridică a recursului, care este o cale de atac de casare, ceea ce este de natură să înfrângă art. 21 alin. (3) din Constituţie privind dreptul la un proces echitabil, precum şi art. 11 şi 19 din Legea fundamentală raportat la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale".Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece autorul excepţiei solicită modificarea textelor de lege criticate, ceea ce nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 385^14 alin. 1^1 şi art. 385^16 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. De asemenea, menţionează că dispoziţiile art. 19 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^14 alin. 1^1, cu denumirea marginală Verificarea hotărârii, şi ale art. 385^16 alin. 1, cu denumirea marginală Soluţii şi chestiuni complementare din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul cuprins:– art. 385^14 alin. 1^1: "Cu ocazia judecării recursului, instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea specială, Titlul II, Capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţele de fond şi apel, precum şi atunci când aceste instanţe nu au pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.";– art. 385^16 alin. 1: "Când instanţa de recurs casează hotărârea şi reţine cauza spre rejudecare potrivit art. 385^15 pct. 2 lit. d), se pronunţă prin decizie şi asupra probelor ce urmează a fi administrate, fixând termen pentru rejudecare. La termenul fixat pentru rejudecare, instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea specială, Titlul II, Capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţele de fond şi apel, precum şi atunci când aceste instanţe nu au pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 19 referitoare la extrădare şi expulzare şi ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia solicită în realitate modificarea soluţiei legislative consacrate de textele de lege criticate, în sensul reglementării soluţiei casării cu trimitere spre rejudecare în apel în vederea ascultării inculpatului, spre deosebire de prevederile actuale care dau dreptul instanţei de recurs să asculte inculpatul. O asemenea critică nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate ridicată urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, neintrând în competenţa Curţii Constituţionale modificarea actului supus controlului său în sensul dorit de autorul excepţiei.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^14 alin. 1^1 şi art. 385^16 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Petrică Hogea în Dosarul nr. 5.129/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2007.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește