DECIZIE nr. 1.099 din 8 septembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Symmetria” – S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 29/59/2009 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.524D/2009, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate similară cu cea ridicată în Dosarul nr. 1.151D/2009.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 1.524D/2009 la Dosarul nr. 1.151D/2009.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.524D/2009 la Dosarul nr. 1.151D/2009, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 9 martie 2009 şi 25 martie 2009, pronunţate în dosarele nr. 29/59/2009 şi nr. 30/59/2009, Curtea de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, respectiv cu ale art. 27 şi art. 28 din acelaşi act normativ, excepţii ridicate de Societatea Comercială „Symmetria” – S.R.L. din Timişoara în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva unor acte administrativ-fiscale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile legale criticate sunt de natură a încălca libertatea economică şi de a inhiba economia de piaţă, întrucât asociatul tras la răspundere în condiţiile art. 27 din Codul de procedură fiscală nu va mai fi tentat să investească, în viitor, în alte societăţi. Se mai arată că, prin adoptarea acestor prevederi legale, legiuitorul a prevăzut o situaţie privilegiată statului român în raport cu ceilalţi creditori, întrucât creanţele sale nu se înscriu potrivit procedurii de drept comun în tabelul definitiv de creanţe, potrivit Legii nr. 85/2006. O atare situaţie poate avea drept efect ca, după îndestularea statului, ceilalţi creditori să nu îşi mai poată realiza creanţele.Se susţine că este încălcat şi dreptul de proprietate privată al asociaţilor, întrucât aceştia sunt terţi în raportul juridic existent între debitor şi organul fiscal. Mai mult, în situaţia în care un asociat decide vânzarea acţiunilor/părţilor sociale pe care le deţine la persoana juridică asociată la debitorul urmărit nu poate garanta noilor proprietari că nu ar urma să fie evinşi de către Ministerul Finanţelor Publice printr-o nouă acţiune în atragere a răspunderii solidare cu societatea în insolvenţă.Curtea de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 1.524D/2009, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că textele legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernul în Dosarul nr. 1.151D/2009 nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. În dosarul nr. 1.524D/2009, instanţa de judecată a reţinut ca obiect al excepţiei dispoziţiile art. 27 şi art. 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. În realitate, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia critică numai art. 27 din Codul de procedură fiscală, astfel încât, potrivit jurisprudenţei sale, Curtea urmează a se pronunţa numai asupra acestui text legal. Prin urmare, obiect al prezentei excepţii este art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, text care are următorul cuprins:– Art. 27: "(1) Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod răspund solidar cu acesta următoarele persoane:a) persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilităţii, cu rea-credinţă, dobândesc în orice mod active de la debitorii care îşi provoacă astfel insolvabilitatea; … b) administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credinţă, sub orice formă, a bunurilor mobile şi imobile proprietatea acesteia. … (2) Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, dacă desfăşoară efectiv aceeaşi activitate sau aceleaşi activităţi ca şi debitorul şi dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii: … a) dobândeşte, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puţin jumătate din valoarea contabilă netă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului; … b) are raporturi comerciale contractuale cu clienţii şi/sau cu furnizorii, alţii decât cei de utilităţi, care, în proporţie de cel puţin jumătate, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul; … c) are raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului. … (3) În înţelesul alin. (2), termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie: … a) control – majoritatea drepturilor de vot, fie în adunarea generală a asociaţilor unei societăţi comerciale ori a unei asociaţii sau fundaţii, fie în consiliul de administraţie al unei societăţi comerciale ori consiliul director al unei asociaţii sau fundaţii; … b) control indirect – activitatea prin care o persoană exercită controlul prin una sau mai multe persoane." … Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 53 privind restrângerea exercitării unor drepturi sau a unor libertăţi, ale art. 135 privind economia şi ale art. 136 privind proprietatea. Totodată, sunt considerate a fi încălcate prevederile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 589 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009, a stabilit constituţionalitatea dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură fiscală în raport cu o critică similară. Cu acel prilej, Curtea a statuat că alegerea făcută de legiuitor cu privire la persoanele care trebuie să achite obligaţiile restante ale debitorului este justificată de legătura strânsă dintre acestea şi debitorul declarat insolvabil. Aceasta deoarece au dobândit în orice mod, cu rea-credinţă, active de la debitor în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilităţii sau au provocat, în calitate de administratori, asociaţi şi acţionari, insolvabilitatea debitorului prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credinţă, sub orice formă, a bunurilor mobile şi imobile proprietatea acestuia ori dacă controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, în accepţiunea legii, caz în care patrimoniile acestora din urmă sunt atât de strâns legate cu cel al debitorului încât de multe ori acestea chiar se identifică între ele.De asemenea, Curtea a reţinut că textul de lege criticat îşi găseşte aplicarea numai după data declarării insolvabilităţii debitorului, potrivit art. 176 din Codul de procedură fiscală, dată până la care debitorul, respectiv celelalte persoane interesate, precum administratorul, asociaţii sau acţionarii, pot face apărările pe care le consideră necesare pentru a evita situaţia ca societatea să fie declarată insolvabilă.Neexistând elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Distinct de considerentele deciziei menţionate, Curtea constată că, prin dispoziţia legală criticată, statul nu descurajează iniţiativa privată, din contră, creează pârghii pentru deblocarea plăţii unor debite datorate în circuitul economic. Statul încurajează concurenţa loială şi respectarea dispoziţiilor legale în mecanismul complex al economiei de piaţă, astfel că, acesta îndestulându-se în condiţiile art. 27 din Codul de procedură fiscală, creşte posibilitatea creditorilor persoanei juridice aflate în ipoteza Legii nr. 85/2006 de a se îndestula cu sume de bani cât mai apropiate de valoarea celor pe care le datorează debitorul.În aceste condiţii, nu se poate reţine în niciun caz încălcarea dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Symmetria” – S.R.L. din Timişoara în dosarele nr. 29/59/2009 şi nr. 30/59/2009 ale Curţii de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește