DECIZIE nr. 1.097 din 8 septembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. 172 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. 172 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Floricica – Ex” – S.R.L. din Şerbăuţi în Dosarul nr. 7.211/285/2008 al Judecătoriei Rădăuţi.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ce priveşte art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă este inadmisibilă, întrucât textul legal criticat nu are legătură cu soluţionarea cauzei, iar excepţia ce vizează art. 172 alin. (3) din Codul de procedură fiscală este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 7.211/285/2008, Judecătoria Rădăuţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. 172 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Floricica – Ex – S.R.L.” din Şerbăuţi într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei la executare formulate împotriva formelor de executare întocmite într-un dosar de executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textele legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât, în condiţiile în care nu s-a uzat de căile de atac prevăzute de lege împotriva titlului executoriu, în contestaţia la executare nu se pot invoca apărări de fond împotriva unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă de judecată. Astfel, contestatorul nu mai poate formula apărări de fond împotriva titlului executoriu, ceea ce încalcă dreptul său la apărare.Judecătoria Rădăuţi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. 172 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, texte care au următorul cuprins:– Art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă: "În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.";– Art. 172 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003: „(3) Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi ale art. 53 privind restrângerea exercitării unor drepturi sau a unor libertăţi. Totodată, sunt considerate a fi încălcate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:I. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, critica de neconstituţionalitate ce priveşte dispoziţiile art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă este inadmisibilă, întrucât textul legal criticat nu are legătură cu soluţionarea cauzei. Aplicabil în speţa de faţă este art. 172 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, reglementare specială în materie fiscală cu privire la contestaţia la executare silită, şi nu art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, reglementarea de drept comun.II. Curtea, prin Decizia nr. 718 din 17 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 588 din 5 august 2008, a stabilit că dispoziţiile art. 172 alin. (3) din Codul de procedură fiscală nu îngrădesc accesul liber al persoanei la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, garantat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, ci, dimpotrivă, dau posibilitatea părţii interesate de a introduce, în anumite condiţii, contestaţie la executare şi împotriva titlului executoriu.Atât considerentele, cât şi soluţia acestei decizii sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Distinct de cele arătate în decizia menţionată, Curtea observă că, în cauza de faţă, autorul excepţiei îşi invocă propria culpă, constând în necontestarea, potrivit art. 205 şi următoarelor din Codul de procedură fiscală, a actului administrativ fiscal, respectiv a titlului de creanţă. Or, ţinând cont de principiul de sorginte latină nemo auditur propriam turpitudinem allegans, un text de lege nu poate fi neconstituţional ca efect al unei greşeli procedurale comise chiar de autorul excepţiei. În aceste condiţii, nu se poate reţine încălcarea niciunui text constituţional sau convenţional invocat.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Floricica – Ex" – S.R.L. din Şerbăuţi în Dosarul nr. 7.211/285/2008 al Judecătoriei Rădăuţi.II. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește