DECIZIE nr. 1.095 din 8 septembrie 2009

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 26/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 2 octombrie 2009
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 85 05/04/2006 ART. 138
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 85 05/04/2006 ART. 126
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ActulREFERIRE LALEGE (R) 31 16/11/1990
ActulREFERIRE LALEGE (R) 31 16/11/1990 ART. 3
 Nu exista acte care fac referire la acest act

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 126 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 126 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Grigore Marius Dumitrescu şi Monica Dumitrescu în Dosarul nr. 6.154/105/2007 al Tribunalului Prahova – Secţia comercială şi de contencios administrativ – Birou faliment.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.La dosarul cauzei partea Monica Dumitrescu a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, ţinând seama de faptul că avocatul acesteia se află în concediu, fără a depune vreo dovadă în acest sens.Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate, având în vedere că cererea este nemotivată şi că încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale datează încă din 2 februarie 2009.Pentru aceleaşi considerente, Curtea respinge cererea formulată.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, arătând că textul criticat nu face altceva decât să transpună în planul legii speciale dispoziţiile din Legea nr. 31/1990 cu referire la răspunderea societăţilor în nume colectiv.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 6.154/105/2007, Tribunalul Prahova – Secţia comercială şi de contencios administrativ – Birou faliment a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 126 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Grigore Marius Dumitrescu şi Monica Dumitrescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei proceduri de insolvenţă privind o societate în nume colectiv.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul legal criticat este neconstituţional, întrucât prevede posibilitatea executării silite a asociatului din societatea în nume colectiv, nu şi a asociatului din cadrul societăţilor cu răspundere limitată. În acest sens, se apreciază că există o discriminare între asociaţii din cadrul celor două categorii de societăţi. Mai mult, asociatul din cadrul societăţilor cu răspundere limitată poate fi tras la răspundere materială numai în condiţiile art. 138 din lege, spre deosebire de asociatul din cadrul unei societăţi în nume colectiv, care poate fi executat silit, fără a avea posibilitatea de a dovedi că nu este vinovat pentru insolvenţa societăţii.Tribunalul Prahova – Secţia comercială şi de contencios administrativ – Birou faliment apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 126 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins:– Art. 126: "În cazul în care bunurile care alcătuiesc averea unui grup de interes economic ori a unei societăţi în nume colectiv sau în comandită nu sunt suficiente pentru plata creanţelor înregistrate în tabelul definitiv consolidat de creanţe, împotriva grupului sau a societăţii judecătorul-sindic va autoriza executarea silită, în condiţiile legii, împotriva asociaţilor cu răspundere nelimitată sau, după caz, a membrilor, pronunţând o sentinţă definitivă şi executorie, care va fi pusă în executare de lichidator, prin executor judecătoresc."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate sunt o expresie a prevederilor art. 3 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, care au stabilit drept criteriu pentru departajarea diferitelor forme de societate întinderea răspunderii asociaţilor pentru obligaţiile societăţii. Astfel, pentru societăţile în nume colectiv asociaţii acestora răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale. În aceste condiţii, persoanele care devin asociaţi în atari forme de societate cunoşteau încă de la constituirea societăţii acest lucru, şi anume că garantează cu întreg patrimoniul lor obligaţiile sociale. Indiscutabil, asemenea forme de asociere au avantajele lor, precum gradul sporit de încredere pe care îl inspiră tocmai datorită acestei legături personale dintre asociat şi societate. Or, în speţa de faţă se constată că autorii excepţiei, deşi nu au fost obligaţi să înfiinţeze un asemenea tip de societate şi s-au bucurat de avantajele oferite de acesta, în momentul declanşării falimentului consideră că avantajul oferit de acest tip de societate nu mai este constituţional.Prin prisma celor de mai sus, este evident că asociatul unei societăţi în nume colectiv este într-o situaţie diferită faţă de asociatul unei societăţi cu răspundere limitată, asociat care are o răspundere limitată numai până la concurenţa capitalului social subscris. În acest condiţii, Curtea nu poate reţine încălcarea art. 16 din Constituţie.Cu privire la invocarea art. 21 alin. (3) din Constituţie, pe motiv că răspunderea materială a asociaţilor trebuie să se angajeze în condiţiile art. 138 din lege doar dacă aceştia au acţionat cu vinovăţie pentru a se ajunge la falimentul societăţii, şi nu în condiţiile art. 126 din lege, se constată că autorii excepţiei îşi fundamentează critica pe o gravă confuzie. Astfel, materia răspunderii membrilor organelor de conducere a societăţii nu are nicio legătură cu răspunderea nelimitată pe care o poartă asociaţii unei societăţi în nume colectiv pentru obligaţiile sociale. Sunt materii distincte, astfel încât nu se pot face analogii între acestea. Prima vizează o răspundere a membrilor organelor de conducere a societăţii pentru faptele dolosive săvârşite în exercitarea mandatului lor, pe când cea de-a doua este o măsură de îndestulare a creditorilor societăţii în nume colectiv.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 126 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Grigore Marius Dumitrescu şi Monica Dumitrescu în Dosarul nr. 6.154/105/2007 al Tribunalului Prahova – Secţia comercială şi de contencios administrativ – Birou faliment.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly––––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x