DECIZIE nr. 1.092 din 22 noiembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 321 alin. 1 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 321 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Viorel Ionel Cordomeanu în Dosarul nr. 3.958/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.La dosar, autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea formulată, deoarece de la data încheierii de sesizare a instanţei de contencios constituţional, respectiv 31 mai 2007, şi până în prezent, autorul excepţiei a avut la dispoziţie un interval de timp suficient de mare pentru a întreprinde demersurile necesare în vederea angajării unui apărător.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 31 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.958/44/2006, Curtea de Apel Galaţi – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 321 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Viorel Ionel Cordomeanu în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 30 alin. (1) referitoare la inviolabilitatea libertăţii de exprimare, deoarece a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea de acte şi gesturi prin care s-a adus atingere bunelor moravuri.Curtea de Apel Galaţi – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece libertatea de exprimare nu este absolută, sens în care chiar Constituţia a instituit anumite limite în art. 30 alin. (7), potrivit căruia sunt interzise "manifestările obscene, contrare bunelor moravuri".Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, dimpotrivă, dispoziţiile legale criticate care protejează relaţiile sociale referitoare la bunele moravuri şi ordinea publică sunt în consens cu limitările impuse de Legea fundamentală în art. 30 alin. (7).Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin dispoziţiile legale criticate nu se înfrânge libertatea de exprimare, ci se sancţionează exercitarea ei fără respectarea limitelor prevăzute de Constituţie. De altfel, Curtea Constituţională a statuat că este de principiu că unei obligaţii legale privind limitarea libertăţii de exprimare, şi cu atât mai mult unei obligaţii de ordin constituţional, trebuie să îi corespundă o sancţiune legală, în cazul nerespectării sale. În caz contrar, obligaţiile juridice ar fi reduse la semnificaţia unor simple deziderate, fără niciun rezultat practic în cadrul relaţiilor sociale (Decizia nr. 51/1999).Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 321 alin. 1 din Codul penal, cu denumirea Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, care au următorul conţinut: "Fapta persoanei care, în public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce un scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniştea şi ordinea publică, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Autorul excepţiei consideră că incriminarea unor acte şi gesturi prin care s-a adus atingere bunelor moravuri contravine libertăţii de exprimare, care este inviolabilă. O asemenea susţinere nu poate fi primită, deoarece libertatea de exprimare, ca şi celelalte drepturi fundamentale, nu este absolută, ea fiind supusă unor limitări menite să protejeze atât drepturile şi libertăţile celorlalţi cetăţeni, cât şi celelalte valori sociale ocrotite. Aceasta presupune că exercitarea libertăţii de exprimare este inviolabilă numai în măsura în care, potrivit art. 30 alin. (7) din Constituţie, nu aduce atingere bunelor moravuri. Or, textul legal criticat nu face decât să dea expresie acestei cerinţe constituţionale.De asemenea, prevederile art. 321 alin. 1 din Codul penal impun, în sarcina fiecărui cetăţean, obligaţia de a adopta un anumit comportament, stabilind şi caracteristicile acestuia, şi anume să se abţină de la săvârşirea în public a unor acte sau gesturi menite să aducă atingere bunelor moravuri, să producă scandal public sau să tulbure, în alt mod, liniştea şi ordinea publică. Această exigenţă este în spiritul legilor ţării şi al normelor de convieţuire socială şi se înscrie în coordonatele stabilite de art. 57 din Legea fundamentală, referitor la exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale, cu respectarea drepturilor şi a libertăţilor celorlalţi. Este evident că libertatea de exprimare trebuie să se subordoneze acestor cerinţe constituţionale. În acest context, prevederile art. 321 alin. 1 din Codul penal sunt în deplin acord cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Constituţie, invocate de autorul excepţiei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 321 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Viorel Ionel Cordomeanu în Dosarul nr. 3.958/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2007.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește