DECIZIE nr. 1.085 din 14 octombrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146, art. 246, art. 248^1, toate din Codul penal, art. I pct. 51 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi şi art. 3 din Legea nr. 31/1968 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală al Republicii Socialiste România din 12 noiembrie 1968



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146, art. 246, art. 248^1, toate din Codul penal, art. I pct. 51 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi şi art. 3 din Legea nr. 31/1968 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală al Republicii Socialiste România din 12 noiembrie 1968, excepţie ridicată de Doina Uscoi şi Cornel Uscoi în Dosarul nr. 11/62/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorii excepţiei au depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă, dispune respingerea cererii, deoarece de la data sesizării instanţei de contencios constituţional, respectiv 19 iunie 2008, şi până în prezent autorii excepţiei au avut la dispoziţie un interval de timp suficient care să le permită angajarea unui avocat.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 19 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 11/62/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 146, art. 246, art. 248^1, toate din Codul penal, art. I pct. 51 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi şi art. 3 din Legea nr. 31/1968 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală al Republicii Socialiste România din 12 noiembrie 1968, excepţie ridicată de Doina Uscoi şi Cornel Uscoi în dosarul de mai sus.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Constituţia României, deoarece instituie definirea formelor infracţiunii de abuz în serviciu – simplă şi calificată – în raport cu valoarea prejudiciului cauzat, stabilită în mod arbitrar, fără luarea în considerare a condiţiilor concrete care determină cursul monedei naţionale.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 146, art. 246, art. 248^1, toate din Codul penal, şi ale art. I pct. 51 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi nu contravin Legii fundamentale, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 31/1968, Avocatul Poporului arată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece prevederile contestate nu conţin norme de natură să încalce criteriile egalităţii în drepturi ori dreptul părţilor la un proces echitabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 146, art. 246, art. 248^1, toate din Codul penal, art. I pct. 51 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, şi art. 3 din Legea nr. 31/1968 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală al Republicii Socialiste România din 12 noiembrie 1968, publicată în Buletinul Oficial nr. 147 din 13 noiembrie 1968, dispoziţii care au următorul cuprins:– Art. 146 din Codul penal – Consecinţe deosebit de grave:"Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice."– Art. 246 din Codul penal – Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor:"Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.";– Art. 248^1 din Codul penal – Abuzul în serviciu în forma calificată:"Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi."– Art. I pct. 51 din Legea nr. 278/2006:"Codul penal al României, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: […]51. Articolul 146 va avea următorul cuprins:«Consecinţe deosebit de graveArt. 146. – Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.»";– Art. 3 din Legea nr. 31/1968: „Regulile de competenţă din noul cod de procedură penală se aplică şi cauzelor în care procesul penal a fost pornit înainte de intrarea în vigoare a acestui cod, afară de cazul când a intervenit o hotărâre în primă instanţă.”Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la critici similare. Astfel, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 248^1 şi art. 146 din Codul penal prin Decizia nr. 343 din 18 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008, statuând că nu contravin Constituţiei.De asemenea, prin Decizia nr. 299 din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 246 din Codul penal, constatând că nu contravin prevederilor constituţionale invocate.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, inclusiv pentru excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 51 din Legea nr. 278/2006.Curtea mai constată că nu poate fi primită critica referitoare la neconstituţionalitatea art. 3 din Legea nr. 31/1968, deoarece prin norma tranzitorie criticată nu este afectat principiul egalităţii în drepturi consacrat de art. 4 alin. (2) şi art. 16 din Legea fundamentală, ea aplicându-se fără nicio deosebire tuturor persoanelor aflate în ipoteza sa. Mai mult, în acord cu celelalte exigenţe fundamentale şi potrivit dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), legiuitorul are deplina libertate de a stabili procedura de judecată.Nu poate fi primită nici critica din perspectiva văduvirii destinatarilor săi de caracterul previzibil, deoarece Legea nr. 31/1968 a fost publicată în Buletinul Oficial nr. 147 la data de 13 noiembrie 1968. Aşa fiind, nu se poate spune că din acel an şi până în prezent autorii excepţiei au fost luaţi prin surprindere de vreo derogare intempestivă şi nejustificată de la regula general acceptată a aplicării imediate a normelor de procedură.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146, art. 246, art. 248^1, toate din Codul penal, art. I pct. 51 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi şi art. 3 din Legea nr. 31/1968 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală al Republicii Socialiste România din 12 noiembrie 1968, excepţie ridicată de Doina Uscoi şi Cornel Uscoi în Dosarul nr. 11/62/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește