DECIZIE nr. 1.085 din 14 iulie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorFabian Niculae – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Danik 93 Interaf” – S.R.L. din Piteşti în Dosarul nr. 6.024/280/2010 al Judecătoriei Piteşti – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 27 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.024/280/2010, Judecătoria Piteşti – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată.Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială "Danik 93 Interaf" – S.R.L. din Piteşti într-un dosar având ca obiect emiterea unei somaţii de plată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale întrucât, prin instituirea unei proceduri speciale faţă de prevederile Codului de procedură civilă în ceea ce priveşte un anumit tip de creanţe (cele certe, lichide şi exigibile), părţile sunt private de o serie de mijloace procesuale de care ar fi putut beneficia potrivit dreptului comun în susţinerea pretenţiilor sau apărărilor lor, neputându-se vorbi de un proces echitabil. Această procedură specială poate fi justificată prin faptul că soluţionarea pe calea dreptului comun a acestor categorii de litigii ar dura prea mult. Dacă statul nu poate asigura condiţiile materiale şi personalul necesar soluţionării cu celeritate a litigiilor de drept comun, acest lucru nu înseamnă că justiţiabilii trebuie supuşi unei proceduri sumare şi adeseori injuste, cum este somaţia de plată.De asemenea, prin limitarea categoriilor de probe care pot fi administrate în cadrul acestor proceduri speciale doar la înscrisuri, dublate, eventual, de lămuririle şi explicaţiile părţilor, se aduce o gravă atingere dreptului la un proces echitabil. Având în vedere că soluţia adoptată de către instanţă în cadrul procedurii somaţiei de plată constituie titlu executoriu, până la pronunţarea instanţei de drept comun, debitorul supus executării ca efect al ordonanţei ce conţine somaţia de plată poate suferi prejudicii ireparabile. Administrarea unei singure categorii de probe limitează considerabil posibilitatea asigurării unei apărări efective a părţilor. Pentru a-şi susţine concret interesele, părţile au nevoie ca în cauză să fie administrat un probatoriu suficient de cuprinzător pentru a lămuri aspectele de fapt şi de drept ale speţei.Judecătoria Piteşti – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut:– Art. 1 alin. (1): "Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.";– Art. 6 alin. (1): "Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi art. 24 privind dreptul la apărare din Constituţia României, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii art. 1 alin. (1) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie şi cu o motivare similară, s-a pronunţat prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, Decizia nr. 274 din 24 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 10 august 2004, Decizia nr. 162 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 13 aprilie 2010, şi Decizia nr. 731 din 2 iunie 2011, nepublicată la momentul pronunţării prezentei decizii*).–––––Notă …
*) Decizia nr. 731 din 2 iunie 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011.Cu acele prilejuri, respingând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut, în esenţă, că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură specială şi accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, care urmăreşte recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor certe, lichide şi exigibile, ce reprezintă obligaţii contractuale de plată a unor sume de bani. Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă utilizabile la înscrisuri, în prima fază, completate ulterior cu explicaţiile şi lămuririle date de părţi, limitarea fiind deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, în condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apărare. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre părţi urmează a fi rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun. Modul în care instanţele judecătoreşti admit sau resping cererile de probaţiune reprezintă o problemă de aplicare, iar nu de constituţionalitate a textului de lege. Împotriva hotărârii de respingere a cererii în anulare debitorul poate declara recurs, care se judecă conform normelor dreptului comun, iar împotriva titlului executoriu poate formula contestaţie la executare, de asemenea, potrivit normelor Codului de procedură civilă. Totodată, textele de lege criticate conţin norme de procedură asupra cărora legiuitorul este suveran a legifera, evident cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Danik 93 Interaf” – S.R.L. din Piteşti în Dosarul nr. 6.024/280/2010 al Judecătoriei Piteşti – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2011.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește