DECIZIE nr. 1.083 din 8 septembrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III şi art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Lucian-cosmin Manoloiu în Dosarul nr. 7.160/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, ţinând seama de faptul că dispoziţiile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 784 din 12 mai 2009, iar cele ale art. V din acelaşi act normativ au fost abrogate expres.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 7.160/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Lucian-Cosmin Manoloiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios-administrativ împotriva Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. III din ordonanţa de urgenţă criticată încalcă art. 21 din Constituţie, întrucât prevede eşalonarea plăţii sumelor stabilite în titlurile executorii emise până la intrarea sa în vigoare. Faza de executare a unei hotărâri judecătoreşti face parte integrantă din procesul civil în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Prin urmare, neexecutarea sau executarea cu întârziere a unei hotărâri judecătoreşti poate în mod indirect să ducă la lăsarea fără conţinut a dreptului de acces la un tribunal. Se mai arată că este sarcina statului de a asigura executarea hotărârilor judecătoreşti, stat care, în acest sens, trebuie să depună eforturi suficiente. În cazul de faţă, art. III din ordonanţa de urgenţă criticată prelungeşte nejustificat şi în mod unilateral plata drepturilor restante de natură salarială.Mai mult, se arată că textul legal criticat este contrar şi principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât intervine în faza de executare a unei hotărâri judecătoreşti, fază care este parte componentă a actului de justiţie.În sensul celor de mai sus, sunt menţionate hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului, în cauzele Ruianu împotriva României, 2003, Sabin Popescu împotriva României, 2004, Constantin Oprea împotriva României, 2007, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat.Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, se arată că prevederile legale creează o inegalitate între instituţiile statului şi particulari în ceea ce priveşte regimul executării silite asupra fondurilor băneşti. În acest sens, se invocă hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzele Burdov împotriva Rusiei, 2002, şi Şandor împotriva României, 2005.Astfel, prin art. III din ordonanţa de urgenţă criticată s-a instituit o procedură execuţională specială care favorizează instituţia bugetară, reprezentată de Ministerul Justiţiei, ceea ce determină încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, ocrotirea în mod egal a proprietăţii private şi dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică la repararea pagubei.Se mai susţine că prevederile art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 sunt discriminatorii, întrucât salariaţii din sistemul bugetar nu se mai pot adresa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării în privinţa politicii de salarizare, acest drept în materia menţionată avându-l numai personalul din sistemul privat.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este întemeiată din moment ce textele legale criticate împiedică punerea în executare a unor hotărâri judecătoreşti.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 este neconstituţional.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8 aprilie 2009. În realitate, Curtea constată că autorul excepţiei critică în mod punctual numai art. III şi V din ordonanţa de urgenţă, astfel încât, potrivit jurisprudenţei sale, obiectul excepţiei îl constituie art. III şi V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008, texte care, la data sesizării Curţii Constituţionale, aveau următorul cuprins:– Art. III: "(1) Plata sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei, se va realiza, eşalonat, în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, modalitatea de eşalonare fiind stabilită prin ordin comun al ministrului justiţiei, ministrului economiei şi finanţelor, preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.(2) Ordinul prevăzut la alin. (1) se emite în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi va fi comunicat executorilor judecătoreşti, precum şi trezoreriei ori instituţiei bancare unde debitorii au deschise conturi." … – Art. V: "În Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, după alineatul (2) al articolului 19 se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:«(3) Sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competenţa de soluţionare a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării»".Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată şi art. 53 privind restrângerea exercitării unor drepturi sau al unor libertăţi. Totodată, consideră că sunt încălcate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie privind protecţia proprietăţii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:I. Ulterior sesizării sale, prin Decizia nr. 784 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 7 iulie 2009, dispoziţiile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 au fost declarate neconstituţionale. În lipsa unei intervenţii legislative a Guvernului sau a Parlamentului pentru punerea de acord a acestei prevederi cu dispoziţiile Constituţiei, art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 şi-a încetat efectele. În aceste condiţii, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 a devenit inadmisibilă.II. De asemenea, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 au fost abrogate expres prin Legea nr. 76/2009 de aprobare a acestei ordonanţe de urgenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8 aprilie 2009. În consecinţă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 a devenit inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III şi art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Lucian-Cosmin Manoloiu în Dosarul nr. 7.160/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește